Primul contact cu internetul a fost parcă prin ’98. Avea maică-mea la muncă un calculator cu windows 95, din ăla care dacă intrai în Solitaire se bloca şi trebuia restart de la buton. Internetul era prin dial-up (mulţi se întreabă ce-i ăla).
Acasă am avut internet după vreo 2 ani. Plăteam în funcţie de cât stam pe internet, aşa că raţia de internet se micşora în fiecare lună. Deh, factura n-o plăteam eu şi nici frate-miu, iar cablul de la internet se putea deconecta foarte simplu :)
Primele site-uri create de la 0 de mine arătau dezastruos. Nici acum nu prea mă împac prea bine cu designul (vezi headerul creat de mine în Photoshop) iar inspiraţia parcă fuge de mine ca ţiganul de apă. Dacă vreţi să râdeţi aruncaţi un ochi aici. E găzduit pe home.ro, iar gigeii de acolo au considerat că TREBUIE să-mi şteargă şi pozele (adică screenshoturile, headerul nu pozele cu mine) . Da, avea şi poze. Site-ul acesta a fost prima mea încercare de a-mi câştiga un ban făcând ce ştiu eu cel mai bine (în afară de dormit): programarea. Erau mici progrămele create de mine folosind Visual Basic, al căror scop nici eu nu-l mai ţin minte.
Creasem şi un nume pentru firmă: BVsoft, creasem şi help-uri pentru fiecare, îl împachetasem frumos pe fiecare ca pe cadou într-un installer cu interfaţă în limba română (tradusă de mine). Dar n-a fost să fie, lumea nu se înghesuia să dea 300.000 pe un program care nu făcea mare lucru.
Primul program a fost Test Auto, o încercare de a-mi simplifica mie procesul de învăţare al chestionarelor auto. Am scanat toată cartea cu tot cu răspunsuri (ce contează că avea copyright). Am scris la BD de m-a durut mâna. Al doilea program a fost creat cu scopul de a contoriza tot timpul petrecut pe internet (dial-up, scump domne scump). Avea parolă, şi începea contorizarea automat în momentul în care te conectai.
N-aveam Messenger pe atunci, îmi pierdeam tot timpul pe IRC. Ca toată lumea de altfel. De hi5 nici nu se auzise pe atunci.
Nici de piţipoance, cocalari sau alte specii umane: porno-piticul, alina plugaru, simona sensual, taraf tv, bahoi.
Apoi a venit Romtelecomul cu al lui Clicknet. Poţi sta toată ziua pe internet, factura rămâne aceeaşi. Banii îi poţi face şi fără să te chinui la liniile alea nenorocite de cod. Bagi 2, 3 reclame şi te-ai scos. Asta bineînţeles dacă ai şi trafic. Trafic pentru care îţi sacrifici juma’ din viaţa personală, dacă nu chiar toată.
Leave a Reply