Ca în fiecare an după sărbătorile în care românii bagă la ghiozdan mai abitir decât puradeii nehaliţi de săptămâni întregi, televiziunile se întrec în a difuza aceleaşi ştiri. Fie că e Paşte, Revelion sau Crăciun programul e acelaşi, cu mici diferenţe în funcţie de anotimpuri. Iarna se mai adaugă şi ninsoarea şi drumurile „europene” înzăpezite.

În mare parte programul se desfăşoară astfel:

- la drumul dus către staţiuni e aglomeraţie mare. Mârlani care întorc pe linie continuă, merg pe contrasens sau pe banda de urgenţă, ţopârlani care înjură şi se bagă în faţă şi aglomeraţie ca-n muşuroi. Televiziunile bagă câte 4-5 ştiri până se eliberează drumul/autostrada. Apoi bagă o ştire cu Gigi sau cu alt personaj de referinţă al istoriei româneşti, recitând poezii patriotice sau pregătindu-se de sărbătoarea mega-super-astronomo-importantă. Reportaje inteligente precum:  „Acasă la x”, „Evenimentul cu Y”, „Cum se pregăteşte familia Z de eveniment” invadează programele de ştiri.

- la sosire: gazdele aşteaptă musafirii cu bucatele tradiţionale (bineînţeles), cu băuturi naturale şi cu surprize: gândaci, mizerie şi nesimţire. Două-trei interviuri cu gazdele îmbrăcate în port tradiţional şi ţinând în mână un pahar de vin roşu: La mulţi ani/Paşte fericit/Crăciun fericit/Happy Khanukkah.

- în timpul evenimentului super-mega-astronomo-important, musafirii se cherchelesc şi strică mai toată mobila din camere. Chef, manele, distracţie, mâncare şi băutură la distracţie. Interviuri cu beţivii petrecăreţii: Uhuuuu, ce mişto e în Poiană/Sinaia/Bucegi/Constanţa, apoi îşi salută rudele şi fug ca descreieraţii scoţând onomatopee pe diferitele orificii.

- a doua zi. Românii sunt o naţie  nesătulă. Bagă cât pot duce, apoi trag ponoasele. A doua zi spitalele gem de petrecăreţi care au băut ca porcii sau au mâncat ca Nikita. Televiziunile se înghesuie să le ia interviuri stupide cu întrebări de genul: „Ce aţi păţit ” (evident am băut ca porcul şi am tăiat-o pe Maricica pe faţă) sau „cum aţi ajuns aici?” (cu ambulanţa sau cu dacia lu’ vecinu’). Intervievaţii răspund nonşalant că habar n-au ce au păţit şi dau vina pe Divinitate. (Dumnezeu ştie ce am păţit. M-am trezit cu ochiul umflat şi mâna plină de sânge.)

În a doua sau a treia zi (depinde de evenimentul astronomo-mega… ati prins ideea oricum) românul se întoarce acasă. Acelaşi scenariu, aceeaşi actori, aceeaşi scenă: DN1 sau cele două autostrăzi. Iar aglomeraţie, iar mârlani şi ţopârlani. Televiziunile se întrec să difuzeze (din nou) aceleaşi ştiri trase la indigo: „Aglomeraţie pe DN1”, „Ambuteiaj pe valea prahovei” etc. Bineînţeles că românul comunică cu ceilalţi semeni prin telepatie, gândindu-se toţi în acelaşi moment să pornească spre casă. Televiziunile se înghesuie la luat interviuri cu şoferi prinşi in aglomeraţie. Aceleaşi răspunsuri peste tot, toată lumea dă vina pe Guvern şi pe Băsescu.

Concluzie: aceeaşi Mărie cu altă pălărie.

Sursa foto.