Aseară, ca orice cetăţean binevoitor am apelat serviciul 112. Că cică e pentru urgenţe şi alte rahaturi de genul ăsta.

Ce se întâmplase de fapt? O maşină a rupt gardul de protecţie al unui supermarket din Braşov şi a plonjat într-o camionetă. Un nene, care semăna leit cu Dorel din reclame, a plonjat vreo doi metri prin aer. Stătea lângă camionetă din nefericire.  S-a ridicat şi a început să-l înjure pe prietenul care parcase fix lângă gard.

Iniţial, şoferul vinovat nu s-a ridicat de pe scaun. N-avea nici centură, pentru că a pupat destul de bine airbagul. Insă duduia de la telefon tot mă întreba dacă trebuie să trimită sau nu ambulanţe. Mai avea puţin şi mă strângea de gât prin telefon. Eu i-am zis clar că e accident destul de grav, însă nu cred că înţelegea limba română sau era retardată. Am renunţat să-i mai explic în momentul în care am văzut nişte poliţai comunitari cercetând locul faptei. În ciuda acestui fapt, eram singurul care s-a deranjat să sune la 112.

Şoferul are nevoie de nişte algocalmine pentru durerea aia de cap.

Nişte agitaţi repetau întruna că maşina e pe gaz şi explodează. Poliţiştii comunitari se depărtează de scenă, pentru că încă n-a murit nimeni. Duduia de lângă mine îi explică fiului că e „un accident mortal” deşi habar n-are ce se întâmplă acolo.

Nu mai sun la 112 nici dacă nişte omuleţi verzi îmi fură maşina. N-are rost să mă stresez degeaba şi să ţin ocupată camera foto a telefonului.