Am fost la nişte prieteni în vizită, la un vin fiert şi la un schimb de vorbe. La întoarcere a trebuit să fac frigul vreo douăj de minute prin staţie. Acolo, printre troiene şi mucuri de ţigări era o domişoară drăguţă, cu o şepcuţă îmblănită de culoare albă. Părea o fată finuţă, tipul de fată care, la auzul cuvintelor care încep cu p şi se termină în ulă, roşesc şi-şi acoperă urechile.

La un moment dat îi sună telefonul. Melodia urla din toţi rărunchii :„Încăăăăă mai simt parfumul tăăăăăăăăăău”, iar fetişcana răspunde trăgând suav de muci: „Da făă, sunt în faţa clubului. Te aştept!”.

Mda, m-am întors şi m-am gândit cât de mult te pot înşela aparenţele.