Ieri, cineva se plângea că autobuzele nu ajung la timp. Iarna, în cod portocaliu, autobuzele au nesimțirea de a nu ajunge la timp. Astăzi am așteptat vreo 15 minute un autobuz și nu m-am mirat că a întârziat. E iarnă, fraților, ce vreți? N-ajunge în douăj de minute, ia-o pe jos, că nu-ți cad picioarele! Nu cred că șoferii întârzie intenționat, doar ca să n-ajungeți voi la timp unde aveți treabă.
La Lidl era nemulțumire mare: nu era marfă. “N-au ajuns tirurile!”, vine răspunsul băiatului care se ocupa cu aranjatul produselor la raft. “N-au ajuns mă, voi nu vă uitați la televizor, că-i prăpăd? Pe unde să ajungă, să zboare?”, gândesc eu. Au venit până la urmă, dar trebuie puțină răbdare, calitate ce-i lipsește cu desăvârșire românului. La mine paguba n-a fost atât de mare, am luat niște doze de Golden Brau în loc de Timișoreana (restul berilor sunt apă chioară) și apă plată n-am mai luat (topesc niște zăpadă într-un bidon de plastic și aia e).
Urmează să dau pe știri și să văd țăranii nemulțumiți că n-a venit Ponta în persoană să le scoată porcul din bătătură și să le facă potecă până la cârciumă.
[…] Despre nemultumirile romanilor. […]