Un fel de continuare a articolului de aici.
Când eram mic, nu prea aveam alte activități de făcut. Aveam o singură oră de desene animate pe la 6 seara și aveam puține jucării, la care trebuia să țin ca la ochii din cap, altfel mai primeam altele doar de Crăciun și de ziua mea. Astăzi găsești jucării peste tot, care mai de care mai ieftine și mult mai proaste.
Mașinuțe metalice: știu că am primit un set de Crăciun. Șasiul era de metal, dar partea inferioară era din plastic, fiind bucățile care cedau primele. Plângeam două zile când se rupea o “osie”.
Terminator: o clonă chinezească de Nintendo. “Dischetele” erau cam scumpe, se găseau și cam greu și se și stricau des. “Manetele” aveau niște fire care se rupeau după câteva luni și trebuiau înlocuite. Așa am învățat să folosesc pistolul de lipit și să înlocuiesc firele chinezești cu unele românești care rezistau ani buni.
Păcălici: un fel de popa-prostul, dar cu altfel de cărți, mai colorate. Nu mai știu regulile, dar e clar că dacă rămâneai cu “Păcăliciul” în mână, pierdeai.
Diafilme: un proiector care putea afișa niște role de film pe orice suprafață. Evident, erau imagini statice, rola fiind foarte mică. Cu toate astea, era o plăcere să vezi o poveste ilustrată. Avea o mică problemă, se cam încingea după ce rula vreo oră și trebuia să faci o mică pauză. Am demontat aparatul când am aflat că are vreo două lentile (una concavă și una convexă) în el. Le-am folosit la prăjitul de furnici și bănci prin curtea școlii.
Păpuși “Coșar”: am înțeles mai târziu că erau coșari. Aveam una brunetă și una blondă, erau fabricate de Clujana și tot aveam impresia că ăla chiar era păr adevărat.
Cuburi de lemn: mi-aș fi dat mâna stângă să fi avut Lego când eram mic. În schimb, aveam porcăriile astea de cuburi din lemn, pe care ne băteam întotdeauna, fiindcă nu erau niciodată destule. Voiai să construiești ceva, ghinion, n-aveai un cub, îl avea colegul de la grădiniță. Mai târziu au apărut și unele din plastic.
Tamagotchi: printre primele dispozitive electronice portabile, Tamagotchi era un animăluț de care trebuia să ai grijă. Dacă uitai de el, murea în mizerie. Trebuia să-l speli, să-i dai de mâncare, să cureți mizeria făcută și să nu uiți să te joci cu el. Am văzut acum că există variantă pentru mobil.
Mai țin minte cuburile astea, parcă aveam unele și pe acasă:
Jocul din dreapta imaginii era foarte fain, pentru că-ți punea mintea la încercare.
Pozele sunt preluate tot de aici.
Leave a Reply