Trecând prin piaţa centrală din Câmpina, oraş aflat la o aruncătură de băţ de Ploieşti, plin de oameni care aspiră la statutul de poliţist milog al Guvernului, ne-am întâlnit cu o cunoştinţă. Omul era din Buzău, însă venea să-şi vândă marfa la Câmpina. Mirare, uimire, însă n-am priceput în ruptul capului DE CE bate atâţia kilometri când are piaţă fix în buricul Buzăului. Bine, n-are aer condiţionat, însă e mai aproape.

Ieri am fost în Buzău, cu nişte treburi. Am trecut şi prin piaţa de legume şi fructe, plină de indieni de altfel. M-au interesat doar preţurile la roşiile de grădină (aşa se lăudau „producătorii”): de la 1,6 lei până la 2 lei pe kilogram. Ieftin domle, îmi zic eu, scărpinându-mă în barbă, amintindu-mi că în Câmpina kilu de „roşii de grădină” era 5 lei.

Apăi la aşa profit frumuşel, la ce naiba să te chinui în piaţa din Buzău, când la câţiva kilometri mai la stânga pe hartă, cineva plăteşte triplu?

Apoi se trezeşte, bagă un articol înduioşător până la lacrimi despre cât de nefericiţi sunt ei, ţiganii, apoi trage din ţigară şi se mângâie în barbă, mulţumit că a făcut încă o faptă bună.

Să cităm din înţelepciunea-i :

„Cât timp românii vor crede că problema etniei este refuzul de a munci, nimic fundamental nu se va schimba”

Doamne fereşte, cum poţi crede aşa ceva stimabilule? Ei muncesc din răsputeri la cules de portofele şi la dat în cap. Tu crezi că e muncă uşoară?

„Modernitatea înseamnă, în esenţa sa ultimă, opţiune socială şi politică. Iar opţiunea ţine de educaţie. E un proces care trebuie început acum. Roadele vor veni peste o generaţie.”

Dacă în comunism ţiganul era obligat să meargă la şcoală sub ameninţarea puşcăriei, ce i-ar putea ţine astăzi în şcoli? Alocaţia de 45 de lei? Bunătatea cadrelor didactice, sau pacheţelul gustos al lui Gigel? Banii de buzunar al lui Vasilică, şparliţi sub formă de taxă de protecţie? (Ultima se poate cere şi la poarta instituţiei).

„Dacă nu vom reuşi să le deschidem, în sfârşit, porţile ţiganilor, ne vom trezi închişi în propria noastră teamă, asediaţi de cei pe care ignoranţa noastră i-a trimis, cu mâinile şi minţile legate, la marginalizare.”

Amice, NU trebuie să deschidem nici măcar o poartă. Ţiganii au metodele lor, omologate pentru a intra în casa ta şi fără să le dai tu voie. Precum zice bine unul dintre comentatori, ţiganii au şperaclu, daltă, ciocan şi rangă.  Sau în cel mai fericit caz, dacă poarta e din fier, se mulţumesc să o care până la cel mai apropiat centru de colectare a fierului.

Hauzi, dha neşte hafine nu vrei?

Nu sunt un înrăit al fotbalului, însă îl practic de câte ori am ocazia. Jucăm minim trei echipe, cinci jucători de câmp plus portarul pe terenul din curtea şcolii. E cel mai nasol teren din cauza denivelărilor şi gropilor, însă nu mă plâng. Maradonna şi Pele pe maidan au cunoscut consacrarea. :D

Terenul în cauză este înconjurat însă de nişte case, iar casele de obicei au geamuri (mai puţin la ţigani, pentru că ei au folie din plastic). În timpul în care am fost plecat, cineva a reuşit să spargă un geam de la o distanţă de cel puţin 30-40  de metri. Nu ştiu cine îi convinge că-s prea buni la fotbal, nu ştiu ce rude au la aviaţie, însă unii reuşesc şi performanţa asta. Proprietarul a reţinut mingea, până vinovatul va plăti geamul. Paguba nu e mare, e geam normal nu termopan. Nici mingea nu e extrem de scumpă.

Ştiu una şi bună: dacă greşesc, plătesc. Am spart ceva, îl plătesc. Am stricat ceva ce nu e al meu, mi se pare de bun simţ să-l repar sau să-l înlocuiesc.  Adică îmi asum responsabilitatea.

Se punea problema unei colecte pentru plătirea geamului spart. Având în vedere că nici măcar nu eram prezent când s-a spart geamul, nici nu s-a pus problema. Nu era o sumă mare, era echivalentul unei cutii de bere de fiecare.

Când am auzit de campania Let’s do it Romania, mi s-a părut o idee excelentă, ba chiar aveam de gând să mă înrolez ca voluntar. Însă mi-am dat seama că strâng gunoaiele altora. Când identifici o problemă, mai întâi elimini cauza, apoi o rezolvi.

Ce scriam aici s-a adeverit.  S-au strâns gunoaiele într-o zi, a doua zi erau şi mai multe. Amenzi şi/sau munca în folosul comunităţii, apoi o curăţenie generală. Aşa eşti sigur că după ce faci o Românie mai curată, o şi păstrezi aşa.

Discutam acum câteva zile cu un prieten. Îmi povestea cum s-a cunoscut el cu o tipă drăguţă. Toate bune şi frumoase, până când respectiva i-a mărturisit că nu crede în Dumnezeu.  Adică nu crede în existenţa unei divinităţi cu barbă, care supraveghează la mersul lucrurilor pe pământ, care pedepseşte lichelele şi arde bebeluşi nou-născuţi, doar pentru că, şi citez acum din vorbele unui credincios, părinţii au făcut păcate la viaţa lor.

În secunda următoare i-a dat papucii fără să clipească. Cum să nu crezi în Dumnezeu?

Am mărturisit tuturor rudelor apropiate că nu am intenţia să fac nuntă în biserică. Imediata reacţie a celor din jur a fost promptă: Vaaaai, dar nu se poate!

Acum o întrebare pentru cei care au chef să răspundă. Dacă vă întâlniţi jumătatea, care corespunde din orice punct de vedere cu partenerul/partenera ideal/ă, apoi aflaţi că e de altă religie (şi ateismul e un fel de religie), ce faceţi?

Hai să pun şi un chestionar, pentru că şi-aşa n-am mai pus de mult.

 Loading ...

Vizitează şi pagina de chestionare.

M-am întors dintr-o mică vacanţă şi abia acum mi-am făcut chef să scriu ceva.

Înţeleg atunci când un om e fericit că se căsătoreşte şi trebuie să arate tuturor asta. Înţeleg că fericirea şi-o exprimă prin muzică. Înţeleg că muzica trebuie să fie de petrecere şi e strict problema lui ce gusturi are în materie de muzică.

Dar de ce, repet, de ce trebuie ca eu să aud de vreo 4-5 zile muzica lui? E bloc, sunt oameni la doi metri de tine. Sunt oameni care vor să se odihnească, nu trebuie să asculte ultimul album al lui Guţă, sau al lui Paleru.

Da, după ora 23.00 nu se mai aude nimic. Însă de la 7 dimineaţa până târziu în noapte se aud trilurile. Bineînţeles, cu mici pauze, că mai trebuie să mai şi doarmă omul, nu numai să chefuiască.

Cotrobăiam prin bibliotecă şi am dat de doua cărţi de-ale copilăriei, pe care le-am răsfoit până s-au desprins paginile. Recuperaţi şi refolosiţi a fost prima carte din care am reuşit să fac şi eu ceva practic. Are o grămadă de chestii folositoare prin ea, ce-i drept pentru copilul Victor. Cine mai poartă mocasini făcuţi din bucăţi de piele reciclată, când îi poţi cumpăra ieftin de la piaţă? Cine mai construieşte zmee, lanterne şi cântare când le poţi cumpăra la fel de ieftin de pe piaţă?

A doua carte găsită este Preparaţi singuri o carte cu o grămadă de reţete chimice, cu aplicaţii în toate domeniile. N-am reuşit să fac nici măcar o reţetă de acolo, dar visam cu ochii deschişi la ziua în care o să construiesc un mini-vulcan, o lacrimă de Batavia (lacrimă din sticlă ce rezistă la lovituri de ciocan, dar se face praf dacă-i rupi o bucăţică din coadă) sau calorifer de buzunar (amestec de substanţe, care în contact cu apa se încălzesc şi-şi menţin temperatura  vreo două ore).

Datorită lui Arhi, am găsit şi un site extern de cărţi. Am găsit şi ce mă interesa pe mine, cu livrare gratuită în România. Preţul cărţii e de vreo 50 de lei, dar merită fiecare bănuţ.

Am constatat că acum nu am timp şi nici de unde să găsesc nimic folositor pe internet. Sigur, există mii de site-uri folositoare, dar cine stă să le reţină. Alta e o carte tipărită, pe care să o ţii în mână, alta e o carte electronică, vizibilă doar pe un monitor, sau pe un reader.

Deşi am mii de cărţi electronice prin calculator, n-am citit nici una. După cinci minute mă dor ochii şi o închid.

Se pare că şi PROTV-ul a dat afară nişte corectori.

Sunt trist, într-o zi am pierdut vreo 9000 de fani.

Vinerea asta a fost o zi ca toate celelalte: ploaie, Mădălina Manole la teveu, câini care urlă şi porumbei căcăcioşi. Spre seară tot la fel, cu mai multă ploaie şi mai puţini porumbei căcăcioşi, că de-aia e ploaie, să-i alunge puţin de lângă caroseria proaspăt spălată a maşinii mele (de ploaie evident). Sperând că v-aţi săturat de cuvântul „ploaie” cum s-a săturat Boc de tăieri şi Mircea de box, o să trec la subiect.

Ce faceţi dacă vineri seara nişte tipi cotcodăcesc nişte glume la care numai ei râd ? Ceasul e trecut de ora 12 noaptea, iar unii au treabă sâmbăta, spre surprinderea unora.

Răspunsul corect şi logic ar fi să suni la poliţie, să faci reclamaţie şi să aştepţi să-i ardă pe cheflii. Dap, asta aş face şi eu şi probabil orice om normal la cap (în afară de Doru de la Bacău). Dar dacă respectivii cheflii ar face parte chiar din Poliţia Română, atunci ce-ai putea face? Cu tot cu uniformă, pulan şi maşină cu girofar of cours!

TRIVIA no2: La orice nuntă de la noi poliţiştii mănâncă gratuit un platou plin de bunătăţi (probabil de-aia sunt aşa de graşi, de la sarmale şi piftie). Poate doar aşa vor închide ochii la eventualele încălcări de conduită ale nuntaşilor. Zic şi eu, nu dau cu parul!

TRIVIA no3: la postul antecedent erau doar 3 culori. Qwerty a ghicit exact numărul, dar el nu se ia în calcul pentru că ştia dinainte despre iluzia optică şi oricum vernil nu e culoare. Salvaţi imaginea, deschideţi-o cu MS paint (sau orice editor foto gratuit sau piratat aveţi prin casă)  şi dati zoom până vă săturaţi. Veţi vedea că ALBASTRUL şi VERDELE sunt de fapt una şi aceeaşi culoare. Explicaţia e aici, nu o să-mi obosesc eu ligamentele degetelor doar ca să vă explic vouă. I’m just saying!

TRIVIA no4: Mă gândesc să pun acid pe PR, dacă bază nu pot pune. I’m just saying!

Dacă v-ati săturat de englezismele de mai sus, mutaţi-vă în altă ţară! Suntem deja în NATO, UE, PLM şi alte organizaţii şi  limba engleză vă acaparează fără să ştiţi. OMG, FTW, LOL!

-Bună ziua, suntem de la Vodafone şi avem o VESTEEEE BUNĂĂĂĂ SĂ VĂ DĂĂĂĂĂM!

E pe dracu, să vezi că am câştigat iar la un concurs la care nici n-am participat, îmi zic în minte.

-Spuneţi, zic eu cu o voce somnoroasă. Nu răspuneam la telefon, însă tot aştept să mă sune companiile cărora le-am trimis CV-urile. Tipul avea o energie în voce mai ceva ca a lui Dănuţ Negru, Ţociu şi Palade la un loc.

-Avem o ofertă incredibilă (pune accent pe incredibilă) pentru dumneavoastră, referitoare la internet. (Mă dezamăgeşte deja).

Plăteam deja prea mult pentru prea puţin. Când am vrut acum 3-4 luni să prelungesc abonamentul mi s-a dat cu tifla, zicându-mi că abia prin septembrie pot renegocia contractul, ca să am o viteză mai bună, trafic mai mare şi abonament mai ieftin.

- Vă oferim un nou modem, viteză UIMITOARE de 7.2 Mbps, trafic DUBLU (accentua cuvintele scrise cu majusculă ca să ştiu ce ofertă INCREDIBILĂ pierd dacă refuz), plus CINCI SUTEEEEE de minute în reţeaua vodafone, valabile UN AN. Ce spuneţi?

Abia trezit din somn, luat pe nepregătite ca românii în faţa crizei, nu apuc decât să mormăi : „Trebuie prelungire de abonament?”.

- Da, va trebui să facem o prelungire de 24 de luni, dar nu cred că va fi o problemă pentru dumneavoastră, nu?

Îi tai elanul şi-i explic că nu mai vreau abonamente, şi în nici un caz internet mobil de la vodafone. I se taie elanul şi abia îşi ia la revedere. Cred că a plâns după ce a închis telefonul.