Văd că din ce în ce mai mulţi bloggeri se împuşcă. Airsoft, paintball sau pur şi simplu cu declaraţii acide.

Totuşi vreau să vă reamintesc că băieţii au fost din totdeauna băieţi, iar armele doar au evoluat. Ordinea lor nu o cunosc, însă încerc să le enumăr pe toate:

Prima parte: arme homemade.

. Praştie făcută din sârmă de cupru, cu o bucăţică de elastic de la pantaloni. Muniţia consta din sârmuliţe mici de radiotelefonie, în formă de U. Raza de acţiune mare, muniţia uşor de procurat, la fel şi arma. Precizia era bună la distanţe mici.

2. Praştie făcută din piele şi sfoară, împreună cu o bucată de cauciuc mai tare şi mai rezistent. Raza de acţiune foarte mare, muniţia consta din pietre sau orice alt obiect care încăpea în locaşul muniţiei. Praştia era confecţionată din piele, care era mai greu de procurat. Precizie bună la distanţe mici.

3. Ţeavă PVC, cât mai subţire, folosită la iluminatul locuinţelor. Se procura din barăcile dezafectate, cu riscul de a fi prins de paznici. Muniţia consta din cornete făcute din ziare sau din caietele vechi de la scoală (sau chiar cele de trimestrul trecut). Raza de acţiune foarte mare, un trăgător bun putea nimeri o ţintă şi de la 50-100 m. Ţeava era greu de procurat, mai ales cele subţiri. Cele mai bune aveau câte 4-8 ţevi strânse într-un ciorchine, cu „lunetă” făcută dintr-o bucăţică mai mică de PVC. Muniţia era uşor de procurat însă fabricatul cornetelor cerea ceva practică (mai ales dacă terbuiau făcute multe într-un timp cât mai scurt). Jucătorii erau împărţiţi în două echipe, scopul fiecărei echipe fiind de a-i „omorî” pe membrii celeilalte echipe. Din câte ţin eu minte, nu aveai voie să tragi la cap sau la gât. Precizie foarte bună atât la distanţe mici cât şi la distanţe mari.

Cornetul putea fi prevăzut cu un bold (ac fără gămălie) pentru o precizie mai bună. Deasemenea puteai fi sigur că ai nimerit un duşman, când acesta scotea nişte sunete asemănătoare cu cele scoase de o maimuţă în călduri.

4. Praştie făcută dintr-un tub Citeşte mai departe »