Când am ajuns acasă am fost plăcut surprins. N-au reuşit ei în două luni cât au făcut într-o zi: au asfaltat toată strada. Bineînţeles cu obişnuitul sictir şi obişnuita grabă, însă nu-i problemă.

Deasemenea am scăpat de o problemă: au dispărut toţi câinii vagabonzi. Cum au reuşit? Se pare că de vină a fost o vulpe turbată care a sfârşit în colţii lor. Bine, eu sunt convins că nu a existat nicio vulpe turbată, însă aşa se poate ocoli o lege stupidă.

Oare să fie din cauză că încă nu s-au terminat alegerile? Dacă e aşa, atunci sper să fie alegeri în fiecare an, poate aşa se mai mişcă ceva prin ţara nimănui.

Cum alegerile se apropie vertiginos, oamenii s-au pus pe asfaltat. Braşovul urlă de atâţia Dorei care sapă, pun borduri sau raşchetează asfaltul. Până prin noiembrie trebuie să fie gata, pentru a mai culege nişte voturi de la prostime.

Într-o zi cu soare. Peisaj de Braşov cu praf şi muncitori învârtind lopeţi. O blonduţă drăguţă îşi face loc printre mormanele de asfalt, găleţi, târnăcoape şi maşinării. Un Dorel controla traficul cu ajutorul unei palete colorată pe o faţă în verde, iar pe cealaltă în roşu.  În momentul în care blonda a trecut la câţiva metri de ei, toţi au uitat pentru ce erau în stradă şi au început să fluiere şi să gesticuleze obscen. C-aşa-i în construcţii: mai o lopată de beton, mai o gagicuţă fluierată până nu mai ai glas…

Paleta nu mai era necesară, un tip cu Loganul s-a strecurat pe lângă altul pe o singură bandă. Tipul cu paleta era inutil, era prea ocupat ca să mai dirijeze traficul.

Faza se repetă de fiecare dată când o fată care nu e desfigurată trece pe lângă ei. Şi atunci ne mai mirăm de ce se asfaltează atât de greu.