|
Trolling on teh blog laughing out loud
|
|
Posturi cu eticheta ‘blogăreala’
Continuarea de aici. Pasul 6. Articolele sunt importante. Cu cât mai multe cu atât mai bine. Nu contează dacă tu scrii despre cât de frumoase sunt florile de măr din tabloul din holul bunicii sau cât de senzual eşti tu când te duci la budă dimineaţa. Frecvenţa articolelor este direct proporţională cu succesul pe care-l vei avea. Filmuleţele de pe youtube sunt o sursă constantă de articole. Minim două în fiecare zi pentru ca reţeta să fie respectată. Pasul 7. Asigură-te că ai cât mai mulţi vizitatori proveniţi de la Gugăl. Pasul 8. Succesul ţi-l faci cu mâna ta. Aşa că trimite cât mai multe cereri de schimb de link către orice blogăr înstărit de mama natură cu un trafic cât mai mare. Există câţiva care te-ar accepta fără să clipească şi fără să pună prea multe întrebări: varby, blogatu. Pasul 9. Scrie articole de intimidare pentru fraieri. Scrie o prostie imensă, ca de exemplu sfaturi despre SEO, SPAM, INDEXARE, CSS, Tabele, chiar dacă nu ai auzit în viaţa ta de termenii ăştia. Eventual un articol-două despre înmulţirea asexuată a ciupercilor de pădure. OBLIGATORIU: Orice articol trebuie musai presărat cu greşeli gramaticale şi ortografice. Exemplu: „scrie-ţi un articol despre …” „s-au face-ţi aia sa-u ailaltă”. Aici depinde de gustul fiecăruia. Ideea e să te faci remarcat de către cine trebuie. Dacă scrii multe tâmpenii din astea, sigur te va băga Zoso în seamă cât de curând. Iar dacă te bagă zoso în seamă, e ca şi cum ţi-ar pune Dumnezeu mâna-n ciuf. Dacă totuşi ai ghinion şi nu o va face, aminteşte-i că exişti printr-un comentariu în care îi aminteşti că e fraier şi că blogul lui e de rahat. Mai mult ca sigur comentariul tău va ajunge în spam, dar ce mai contează când ţi-ai asigurat locul în „Hall of fame”. Pasul 10. Nu dispera şi nu te descuraja. Dacă ai parcurs paşii corect, succesul nu va ezita să te surprindă. Partea nasoală e că vei primi ca bonus şi vreo trei-patru scuipători de profesie. Rolul lor e de a te înjura. Sunt normali în acest context şi trebuiesc ignoraţi. Reţeta perfectă pentru a deveni un blogăr de succes. În numai zece paşi, unul mai simplu ca celălalt. Pasul 2. Orice intervenţie din afară nu este benefică. Aşa că, dacă ai prietenă sau nevastă asigură-te că nu află despre blog. Poţi avea neplăcuta supriză de a scrie despre cât de bună este o gagică şi a doua zi să te trezeşti cu bagajele făcute şi cu EA plecată „la mama”. Excelent ar fi dacă nu ai avea prietenă. Totuşi ştim cu toţii că nu ai şi nu ai avut vreodată. Pasul 3. Alege-ţi o vedetă din România. Asigură-te că are o emisiune cu un rating destul de bun. Dan Diaconescu, Huidu sau Găinuşă sunt perfecţi. Deasemenea Mădălin Ionescu sau Buzdugan (la alegere cu Morar) reprezintă o alegere bună. Mircea Badea e deja înjurat de prea mulţi, aşa că probabil nu te va băga în seamă. Pasul 4. Primul articol este foarte important. Evită prostiile de genul „Bine v-am găsit naţiune”, şi axează-te pe aruncatul rahatului în vedeta, respectiv blogărul ales de tine. Pasul 5. Ai terminat pregătirile. Este timpul să te remarci. Intră pe Libertatea, click sau cancan şi scrie câte un mesaj pentru fiecare articol mai interesant. De exemplu la articolul „Sexy-Brăileanca şi-a băgat silicoane”, replica ta ar putea suna cam aşa „Da, dar pe site-ul www.blogultau.wordpress.com poţi găsi mai multe detalii, chiar şi un filmuleţ”. Cu toţii urâm un articol prea lung. Aşa că, pentru binele vostru l-am împărţit în două părţi mici şi late. Continuarea mâine la aceeaşi oră.
De exemplu ieri nu am scris nimic pe blog. Oricum nu cred că sunteţi atâţia cititori cât aş fi vrut eu. În afară de vreo doi-trei colegi de facultate şi vreo trei patru rătăciţi de prin google nu cred că-mi mai citeşte cineva aberaţiile. N-am scris pentru că nu prea(*) mergea netul. Şi în plus am avut o lene colosală. Nu scriu nene în fiecare zi pen’ că nu-s vreun A-list blogger. Scriu când pot şi când am inspiraţia potrivită. Încă o chestie observată în ultimele zile. Am avut o mică discuţie cu dono prin intermediul mailului. O neînţelegere mai bine zis, de aceea voi încerca pe cât pot să nu incit la ură interrasială, interetnică sau alte chestii de genul în viitoarele articole. Din cele trei (parcă erau trei, iar mi-e lene să caut) articole referitoare la prostia monseniorului Citeşte mai departe » Nu e o ruşine să recunoşti că dacă ai un blog de succes poţi face şi nişte bani cu el. În fond e munca ta, răsplătită ca oricare alta. Blogul îl am de aproape 8 luni, dar nu m-am strofocat să fac vreun ban cu el. Cu excepţia celor câţiva bani primiţi de la BPP şi a unui concurs câştigat şi recompensat cu produse, nu am câştigat mare lucru. Dar, toate la locul lor. Scrierea unui articol costă timp. Ideile se aştern pe monitor într-o ordine, altfel ar arăta ca un oracol de copil de clasa a 2-a. Am vizitat multe bloguri, dar puţine merită revizitate. Unii se bazează exclusiv pe conţinutul altora, alţii postează filmuleţe „interesante” de pe youtube, alţii bagă câte o ştire copiată de pe Realitatea sau Protv. Blogul e o modalitate de a scrie ce simţi, de a le împărtăşi celorlalţi întâmplările tale. Iar ca orice alt job, poate fi răsplătit dacă eşti destul de bun în asta. Pentru unii înseamnă că blogul „s-a prostituat”, că lucrează pentru diavol ( nu râdeţi am auzit sintagmele). Spre exemplu blogul lui Dono, pe care-l recomand, a fost multă vreme în anonimat. Omul scrie superb, şi o face într-un mod cât se poate de comic. Chiar se merită să fie plătit pentru munca asta. Şi să nu credeţi că sunt bani câştigaţi uşor. Sunt conştient că mai am o grămadă de lucru. La exprimare, probabil şi la gramatică (dacă găsiţi greşeli chiar vă rog să mi le raportaţi). Mai am de muncă şi la design. Aşa că tu, cititorule, Citeşte mai departe » |