Într-o seară, aşteptam autobuzul 7 ca să merg acasă. Eram prin Astra şi eram singurul călător de pe acolo. Apoi, văd că am şi companie în persoana unui tip foarte turmentat, care căra o legătură de lemne (ca tăietorii de pe vremuri) şi care încerca să bea o cafea de la automatul de lângă chioşcul de ziare (bineînţeles că-i trebuiau bani ca să facă lucrul ăsta).  Mă întreabă dacă pot avea grijă de lemnele lui, cât timp se duce la alt magazin ca să-şi ia o cafea (de fapt o bere vroia el). I-am răspuns că trebuie să-mi vină autobuzul şi mi-am văzut de ale mele.

Între timp, l-am descoperit pe youtube de la Sebastian Dan, via PrinBraşov. De data asta nu avea lemne, dar avea nişte schiuri, deşi afară erau peste 30 de grade. Nu sunt 100% sigur, dar parcă tot el era, de data asta mult mai beat şi mai pus pe scandal. Nu credeam că o să trăiesc să-l văd pe Jackie Chan în persoană (sau unchiul lui retardat) plimbându-se prin Braşov.

Rămân în urmă nişte întrebări grave:

1. Ce făcea el cu schiurile în iunie? Se ducea pe vârful Omu, unde probabil încă e zăpadă?

2. De ce era dezbrăcat? O fi dat cămaşa la schimb cu 100 de votcă?

3. Ce probleme avea cu şoferul? De fapt ce probleme avea el cu uşa autobuzului?

4. De ce şoferul nu a anunţat poliţia comunitară, permiţându-i măscăriciului să se manifeste în continuare?

5. De ce nu încearcă el să facă scamatoriile astea şi cu trenul în mişcare şi cu uşa deschisă? Ar face un bine lumii…

Maşina nu e a Oanei Zăvoranu, e probabil a vreunui puştan care se plimbă în liceul apropiat.

Ca posesor al unei vaşnice dacii din ’88, pot spune că am trecut prin multe peripeţii. Fie că era vorba de o simplă pană (scos rezerva pe o ploaie torenţială în condiţiile în care portbagajul era plin-ochi), fie că era vorba de o defecţiune gravă a sistemului de frânare, iar semnalul de la telefon lipsea cu desăvârşire, am trecut prin toate. Am văzut tot felul de cretini sinucigaşi la volan, cu Matiz, VW golf 6 sau touareg.

Am remarcat o particularitate a tuturor şoferilor care conduc cu picioarele: se bazează pe faptul că tu, ca şofer care ai investit bani în maşina personală, vei încetini sau vei pune frână violentă pentru a stopa un accident, doar pentru a le lăsa lor cale liberă chiar dacă nu au prioritate.

Cretini ca cei de mai sus găsesc tot timpul prin Braşov: de la şmecheraşi care accelerează prin ronduri ca Şumahăr prin circuite, până la taximetrişti care speră ca băşinosul Logan să accelereze suficient de rapid la stop astfel încât să traverseze în siguranţă drumul prioritar.

Ei bine, ţin să le fac un anunţ: mie nu-mi pasă de maşină, iar când îi prind în off-side îi şi faultez. E vina ta nenică, plăteşte dacă eşti atât de prost! Cât timp jegul de dacie  se mişcă şi are prioritate, poţi să ţipi, poţi să înjuri, poţi să-mi arăţi semnul internaţional al motocicliştilor, pentru că mie chiar nu-mi pasă.

Deci, dacă zăriţi o furie albastră prin Braşov, nu vă bazaţi pe faptul că va încetini ca să vă permită vouă să tăiaţi linia continuă, să treceţi pe roşu, să plecaţi în grabă de la STOP sau să intraţi în sensul giratoriu cum vă taie capul.

Eu rezolv paguba pe loc cu un ciocan şi nişte vopsea. Însă voi trebuie să plătiţi dublu: prostia şi paguba.

Introducere

O grămadă de oameni care s-au cunoscut doar prin intermediul unei pagini virtuale, pe care stau scrise nişte slove scrise, de multe ori, la beţie.

Ce-am scris mai sus e definiţia dată de mine unui blogmeet. Am participat doar la două, iar cel de aseară a fost cel mai reuşit, în ciuda faptului că s-au format bisericuţe (din nou). Lucru inevitabil de altfel, din cauza poziţionării meselor. Eu unul m-am distrat şi, surprinzător, n-am consumat nici măcar o picătură de alcool.

Seara a inclus şi un recital oferit de o trupă necunoscută, dansuri populare cu toată lumea din local (deşi nici nu ştiam cine sunt şi probabil nu vom afla niciodată) şi poze cu găleata (pe care sper să le primesc şi eu, deşi chiar nu sunt deloc curios cum am ieşit eu în poze).

Cuprins:

-organizatorii au plecat înainte să se termine întâlnirea

-unele persoane ştiu să cânte mai bine ca lăutarii (poate data viitoare o să şi auzim)

-multe bisericuţe, multe bancuri şi veselie cât cuprinde

- nici acum nu înţeleg rostul geamurilor într-un beci, aflat mai mult ca sigur SUB un local. Dacă-l deschideam pica pământul pe mine? :D

- n-am discutat despre SEO, spam, Blogaţi, Pintici sau bani din blog decât o singură dată, trecător. Ăsta era şi scopul, că doar nu am venit la o discuţie de afaceri. Subiectele serii au fost din categoria „ce-ţi trece prin minte într- o seară de duminică”.

- m-am simţit ca la clasa a I-a când m-am ridicat în două beţe şi m-am prezentat. Data viitoare vin cu proiectorul şi vă bag o prezentare plictisitoare despre copilăria, adolescenţa şi începutul maturităţii mele. Aşa poate nu vă mai trec prin cap asemenea idei. :D

-din păcate multe persoane n-au fost prezente. Poate data viitoare ne onorează cu prezenţa.

-idee pentru data viitoare: o masă rotundă, muzică în surdină, eventual un club de karaoke pentru oamenii pe care-i chinuie talentul şi nişte namebadge-uri. Eu zic că -Nume, Prenume, URL, twitter, facebook, hi5, tumblr, sex, zodie, inalţime, greutate, mâncare preferată- ar fi de ajuns, deşi unii ar vrea mai multe informaţii.

Prezenţa:

1. Eu cu frate-miu

2. Carmen

4. Ciprian

5,6. Cristian Chelaru, Stefan

7. Luana

8. Silviu Hudini

9. Dreea

10. Bogdan + Oana

11. Radu Marian

12,13, 14. Soby, Skyzo şi Mentol

15. Dj Dark

16. Alexandra

Concluzii:ăăă, păi mai sus ce-am scris?

Troleele sunt construite în aşa fel încât să funcţioneze doar pe o anumită rută. Schimbi ruta, trebuie schimbată întreaga infrastructură (adică liniile alea aeriene). Prin urmare, la apariţia sensurilor giratorii, a apărut o problemă. Orice şofer şofer ştie că, dacă doreşti să o iei la stânga, trebuie să te înscrii pe prima bandă, altfel mama ta va avea o grămadă de amanţi virtuali.

Ei bine, troleul NU POATE să se înscrie pe prima bandă. Atunci, de ce mama dracului idioţii nu înţeleg asta, şi continuă să claxoneze? Zilele trecute văzusem un retard care s-a oprit în mjlocul giratoriului şi claxona de zor, chiar dacă troleul trecuse de câteva momente. Se simte el mai bine făcând asta? Pentru că pun pariu că şoferul de troleu nici nu se sinchisea şi asculta în continuare manelele difuzate la radio.

Stăteam ieri şi aşteptam pe cineva în dacia mea călduroasă ca azotul lichid şi mă miram de cât de retardaţi pot fi unii. N-au cauciucuri de iarnă însă turează maşinile ca Schumacher  pe pista de curse. Şi nu, n-am văzut dacii cu anvelope de vară ci Audiuri, Merţane şi BMW-uri ursuleţ. Pur şi simplu îmi creştea inima văzându-i pe nefericiţi cum se chinuie să urce nişte pante pe care şi eu cu dacia le urcam. A, da am uitat să precizez faptul că eu am cauciucuri de iarnă.

Un truc simplu pentru cei care şi-au luat maşină, dar nu s-au gândit să dea banii şi pe cauciucuri de iarnă: cumpăraţi două anvelope de vară şi două de iarnă. Oricum la majoritatea maşinilor există doar două roţi motrice, aşa că le puteţi schimba foarte uşor de pe spate pe faţă.

Atât de rău îmi pare că era seară şi nu se vedea nimic din ce filmam, că altfel vă delectaţi şi voi cu o scenă de cascadorii râsului, varianta braşoveană.  Şi nu, nu blamam autorităţile care frecau ridichea, ci şi pe impotenţii care au ieşit în stradă neechipaţi corespunzător.

Pentru că, uneori cauciucul face diferenţa.

Lunea e plin de dobitoci prin Braşov. De exemplu, ieri, un idiot se înscrie pe prima bandă fără să se asigure, forţându-mă să trec pe banda a doua deşi din spate venea puternic altă maşină. Claxoane, frână, evitat dobitocul şi nişte înjurături scăpate printre dinţi, ca de obicei.

Nimic anormal până acum. La semafor îl observ pe dobitoc cum se apropie paralel cu mine şi-mi face semn că ceva e în neregulă la maşină. Eu îi răspund prin semne că ştiu că numărul de înmatriculare e strâmb, apoi cobor geamul de la pasagerul dreapta să văd ce dracu vrea. Îmi spune că-mi dă amendă şi-mi ia şi carnetul pentru că îmi stă prost numărul. Apoi îmi zice că e comisar de poliţie şi-mi flutură şi o legitimaţie pe care scria ceva cu România.

Tipul avea vreo 55-60 de ani şi avea un Opel Caravan model mai vechi, cu numărul de înmatriculare BV-02-VSF. Acum chiar îmi pare rău că nu i-am reţinut numele.

M-a ameninţat încă o dată că ne întâlnim mai în faţă ca să-mi ia carnetul. Din păcate pentru el, eu aveam treabă în altă parte aşa că am virat la dreapta.

Şi dacă printr- o întâmplare fericită mă citeşte, îi explic politicos că dacă e o persoană căruia ar trebui să-i ia carnetul, aceea ar fi chiar el. Te rog eu, fă şoferilor o favoare şi stai în casă, cumpără-ţi o pisică, schimbă canalul pe OTV şi învaţă şah.

Asta fac oamenii care sunt senili.

Am fost săptămâna asta la patinoar la Olimpia. Vremea nu a ţinut cu noi, însă vinul fiert a venit cât se poate de bine. Intrarea e 10 lei, iar închiriatul patinelor e tot atât. O singură problemă am avut, în afară de dansurile involuntare pe gheaţă: patinele alea de plastic mi-au oferit nişte bătături de toată frumuseţea.  Am fost cu cineva care n-a mai patinat niciodată, însă a învăţat foarte repede. Deci, s-a deschis sezonul sporturilor de iarnă.

Aşa că întreb şi eu de unde pot cumpăra o pereche de patine mai bune şi mai ieftine din Braşov? Sau nişte schiuri ieftine, aşa pentru un blogăr anonim şi sărac (la trafic) ?

Cum furia albastră a intrat in moarte clinică, aşa vreo două zile, am circulat mai des cu autobuzul. Printre mirosurile îmbietoare de ceapă şi de votcă ieftină (stau la periferie, acolo unde încă se mai dă pe caiet) am observat o chestie: toate tipele superbe sunt acompaniate mereu de câte o urâtă. Sigur e prietena ei cea mai bună, câinele de pază care o apără de intruşi. Adică, dacă vrei să te apropii cât de cât de ea, trebuie să te pui bine cu câinele.

Ultima experienţă de genul m-a făcut să regret faptul că nu am dacia la indemână: scoteam rapid un litru de benzină, mă stropeam şi-mi aprindeam o ţigară (deşi nu fumez). Aşa îmi curmam rapid suferinţa.

S-a sfârşit şi  primul blogmeet la care am participat. Locaţia: superbă, însă cu două mari minusuri. Cam înghesuială, pentru că tipii ăia nu-şi dau seama că 30 de persoane nu au cum să încapă la două mese. Şi muzica era prea tare pentru a putea întreţine o conversaţie. Servirea: cam naşpa, am aşteptat juma de oră să-mi aducă o bere. El o adusese, însă a plasat-o în alt colţ al mesei.

Luana chiar a luat rolul de gazdă prea în serios şi sper că la sfârşit nu a rămas cu banii pe minus.  :) Oricum sunt dator cu o bere de mai demult, aşa că trebuie să o dau.  Luana, să-mi aduci aminte, că eu sunt cam uituc!

Am prins o seară de  Halloween, iar Dean’s Pub era arhiplin. Plin de  vrăjitoare, scheleţi, piraţi, un Michael Jackson cam gras, un Joker cam alb şi o grămadă de drăcuşoare.

Am rămas totuşi surprins de câtă lume a luat în serios Halloweenul ăsta. Ştiu sigur că iarna trecută n-a venit niciun copil cu colindul la mine de Crăciun. Însă aseară, strada era plină de ţânci mânjiţi cu cârbune sau cu rujul furat de la părinţi, care întrebau în fiecare magazin cu gura până la urechi: „Ne daţi ori nu ne daţi”. Replica, genială de altfel : „Ce?”.

Zoso, dacă ai plecat prea repede ai pierdut. La sfârşit s-au împărţit ochelari pentru vizionat filme 3D. Heh, şi cât am căutat eu o pereche ca să pot viziona filmele alea legale trase de pe torrente.

La final,  o listă cu toţi participanţii: dacă ai fost pe 31 octombrie în jur de ora 19 prin Dean’s Pub bagă un comentariu ca să te ştie lumea. Oricum te voi afla! :)