Introducere

O grămadă de oameni care s-au cunoscut doar prin intermediul unei pagini virtuale, pe care stau scrise nişte slove scrise, de multe ori, la beţie.

Ce-am scris mai sus e definiţia dată de mine unui blogmeet. Am participat doar la două, iar cel de aseară a fost cel mai reuşit, în ciuda faptului că s-au format bisericuţe (din nou). Lucru inevitabil de altfel, din cauza poziţionării meselor. Eu unul m-am distrat şi, surprinzător, n-am consumat nici măcar o picătură de alcool.

Seara a inclus şi un recital oferit de o trupă necunoscută, dansuri populare cu toată lumea din local (deşi nici nu ştiam cine sunt şi probabil nu vom afla niciodată) şi poze cu găleata (pe care sper să le primesc şi eu, deşi chiar nu sunt deloc curios cum am ieşit eu în poze).

Cuprins:

-organizatorii au plecat înainte să se termine întâlnirea

-unele persoane ştiu să cânte mai bine ca lăutarii (poate data viitoare o să şi auzim)

-multe bisericuţe, multe bancuri şi veselie cât cuprinde

- nici acum nu înţeleg rostul geamurilor într-un beci, aflat mai mult ca sigur SUB un local. Dacă-l deschideam pica pământul pe mine?

- n-am discutat despre SEO, spam, Blogaţi, Pintici sau bani din blog decât o singură dată, trecător. Ăsta era şi scopul, că doar nu am venit la o discuţie de afaceri. Subiectele serii au fost din categoria „ce-ţi trece prin minte într- o seară de duminică”.

- m-am simţit ca la clasa a I-a când m-am ridicat în două beţe şi m-am prezentat. Data viitoare vin cu proiectorul şi vă bag o prezentare plictisitoare despre copilăria, adolescenţa şi începutul maturităţii mele. Aşa poate nu vă mai trec prin cap asemenea idei.

-din păcate multe persoane n-au fost prezente. Poate data viitoare ne onorează cu prezenţa.

-idee pentru data viitoare: o masă rotundă, muzică în surdină, eventual un club de karaoke pentru oamenii pe care-i chinuie talentul şi nişte namebadge-uri. Eu zic că -Nume, Prenume, URL, twitter, facebook, hi5, tumblr, sex, zodie, inalţime, greutate, mâncare preferată- ar fi de ajuns, deşi unii ar vrea mai multe informaţii.

Prezenţa:

1. Eu cu frate-miu

2. Carmen

4. Ciprian

5,6. Cristian Chelaru, Stefan

7. Luana

8. Silviu Hudini

9. Dreea

10. Bogdan + Oana

11. Radu Marian

12,13, 14. Soby, Skyzo şi Mentol

15. Dj Dark

16. Alexandra

Concluzii:ăăă, păi mai sus ce-am scris?

Troleele sunt construite în aşa fel încât să funcţioneze doar pe o anumită rută. Schimbi ruta, trebuie schimbată întreaga infrastructură (adică liniile alea aeriene). Prin urmare, la apariţia sensurilor giratorii, a apărut o problemă. Orice şofer şofer ştie că, dacă doreşti să o iei la stânga, trebuie să te înscrii pe prima bandă, altfel mama ta va avea o grămadă de amanţi virtuali.

Ei bine, troleul NU POATE să se înscrie pe prima bandă. Atunci, de ce mama dracului idioţii nu înţeleg asta, şi continuă să claxoneze? Zilele trecute văzusem un retard care s-a oprit în mjlocul giratoriului şi claxona de zor, chiar dacă troleul trecuse de câteva momente. Se simte el mai bine făcând asta? Pentru că pun pariu că şoferul de troleu nici nu se sinchisea şi asculta în continuare manelele difuzate la radio.

Stăteam ieri şi aşteptam pe cineva în dacia mea călduroasă ca azotul lichid şi mă miram de cât de retardaţi pot fi unii. N-au cauciucuri de iarnă însă turează maşinile ca Schumacher  pe pista de curse. Şi nu, n-am văzut dacii cu anvelope de vară ci Audiuri, Merţane şi BMW-uri ursuleţ. Pur şi simplu îmi creştea inima văzându-i pe nefericiţi cum se chinuie să urce nişte pante pe care şi eu cu dacia le urcam. A, da am uitat să precizez faptul că eu am cauciucuri de iarnă.

Un truc simplu pentru cei care şi-au luat maşină, dar nu s-au gândit să dea banii şi pe cauciucuri de iarnă: cumpăraţi două anvelope de vară şi două de iarnă. Oricum la majoritatea maşinilor există doar două roţi motrice, aşa că le puteţi schimba foarte uşor de pe spate pe faţă.

Atât de rău îmi pare că era seară şi nu se vedea nimic din ce filmam, că altfel vă delectaţi şi voi cu o scenă de cascadorii râsului, varianta braşoveană.  Şi nu, nu blamam autorităţile care frecau ridichea, ci şi pe impotenţii care au ieşit în stradă neechipaţi corespunzător.

Pentru că, uneori cauciucul face diferenţa.

Lunea e plin de dobitoci prin Braşov. De exemplu, ieri, un idiot se înscrie pe prima bandă fără să se asigure, forţându-mă să trec pe banda a doua deşi din spate venea puternic altă maşină. Claxoane, frână, evitat dobitocul şi nişte înjurături scăpate printre dinţi, ca de obicei.

Nimic anormal până acum. La semafor îl observ pe dobitoc cum se apropie paralel cu mine şi-mi face semn că ceva e în neregulă la maşină. Eu îi răspund prin semne că ştiu că numărul de înmatriculare e strâmb, apoi cobor geamul de la pasagerul dreapta să văd ce dracu vrea. Îmi spune că-mi dă amendă şi-mi ia şi carnetul pentru că îmi stă prost numărul. Apoi îmi zice că e comisar de poliţie şi-mi flutură şi o legitimaţie pe care scria ceva cu România.

Tipul avea vreo 55-60 de ani şi avea un Opel Caravan model mai vechi, cu numărul de înmatriculare BV-02-VSF. Acum chiar îmi pare rău că nu i-am reţinut numele.

M-a ameninţat încă o dată că ne întâlnim mai în faţă ca să-mi ia carnetul. Din păcate pentru el, eu aveam treabă în altă parte aşa că am virat la dreapta.

Şi dacă printr- o întâmplare fericită mă citeşte, îi explic politicos că dacă e o persoană căruia ar trebui să-i ia carnetul, aceea ar fi chiar el. Te rog eu, fă şoferilor o favoare şi stai în casă, cumpără-ţi o pisică, schimbă canalul pe OTV şi învaţă şah.

Asta fac oamenii care sunt senili.

Am fost săptămâna asta la patinoar la Olimpia. Vremea nu a ţinut cu noi, însă vinul fiert a venit cât se poate de bine. Intrarea e 10 lei, iar închiriatul patinelor e tot atât. O singură problemă am avut, în afară de dansurile involuntare pe gheaţă: patinele alea de plastic mi-au oferit nişte bătături de toată frumuseţea.  Am fost cu cineva care n-a mai patinat niciodată, însă a învăţat foarte repede. Deci, s-a deschis sezonul sporturilor de iarnă.

Aşa că întreb şi eu de unde pot cumpăra o pereche de patine mai bune şi mai ieftine din Braşov? Sau nişte schiuri ieftine, aşa pentru un blogăr anonim şi sărac (la trafic) ?

Cum furia albastră a intrat in moarte clinică, aşa vreo două zile, am circulat mai des cu autobuzul. Printre mirosurile îmbietoare de ceapă şi de votcă ieftină (stau la periferie, acolo unde încă se mai dă pe caiet) am observat o chestie: toate tipele superbe sunt acompaniate mereu de câte o urâtă. Sigur e prietena ei cea mai bună, câinele de pază care o apără de intruşi. Adică, dacă vrei să te apropii cât de cât de ea, trebuie să te pui bine cu câinele.

Ultima experienţă de genul m-a făcut să regret faptul că nu am dacia la indemână: scoteam rapid un litru de benzină, mă stropeam şi-mi aprindeam o ţigară (deşi nu fumez). Aşa îmi curmam rapid suferinţa.

S-a sfârşit şi  primul blogmeet la care am participat. Locaţia: superbă, însă cu două mari minusuri. Cam înghesuială, pentru că tipii ăia nu-şi dau seama că 30 de persoane nu au cum să încapă la două mese. Şi muzica era prea tare pentru a putea întreţine o conversaţie. Servirea: cam naşpa, am aşteptat juma de oră să-mi aducă o bere. El o adusese, însă a plasat-o în alt colţ al mesei.

Luana chiar a luat rolul de gazdă prea în serios şi sper că la sfârşit nu a rămas cu banii pe minus.  Oricum sunt dator cu o bere de mai demult, aşa că trebuie să o dau.  Luana, să-mi aduci aminte, că eu sunt cam uituc!

Am prins o seară de  Halloween, iar Dean’s Pub era arhiplin. Plin de  vrăjitoare, scheleţi, piraţi, un Michael Jackson cam gras, un Joker cam alb şi o grămadă de drăcuşoare.

Am rămas totuşi surprins de câtă lume a luat în serios Halloweenul ăsta. Ştiu sigur că iarna trecută n-a venit niciun copil cu colindul la mine de Crăciun. Însă aseară, strada era plină de ţânci mânjiţi cu cârbune sau cu rujul furat de la părinţi, care întrebau în fiecare magazin cu gura până la urechi: „Ne daţi ori nu ne daţi”. Replica, genială de altfel : „Ce?”.

Zoso, dacă ai plecat prea repede ai pierdut. La sfârşit s-au împărţit ochelari pentru vizionat filme 3D. Heh, şi cât am căutat eu o pereche ca să pot viziona filmele alea legale trase de pe torrente.

La final,  o listă cu toţi participanţii: dacă ai fost pe 31 octombrie în jur de ora 19 prin Dean’s Pub bagă un comentariu ca să te ştie lumea. Oricum te voi afla!

Am terminat facultatea prin iulie anul ăsta. Inginer scrie pe diploma pe care încă nu am primit-o. Cică o voi primi peste un an. S-o fi terminat stocul de hârtie de la Minister. Nu asta mă interesează, întrucât am o hârtie pe care scrie că am absolvit o facultate cu titlul de inginer. Bine, e o foaia A4 cu ştampila facultăţii, dar nici asta nu contează.

Am încercat să mă angajez. Am două opţiuni pentru a putea continua pe aceeaşi rută: programator sau inginer automatist (automatician).

La programare mă pricep cât să fac un program util, simpluţ. Nu sunt un expert, dar nici începător. La şcoală nu am făcut programare prea multă, din cauza altor materii care ocupau programul. Am fost nevoit sa mă auto-educ. Bineînţeles că n-am nicio şansă în faţa unor absolvenţi de la Informatică de exemplu, pentru că ei mănâncă C++ pe pâine la micul dejun şi Java la masa de prânz. Seara, ceva mai lejer: SUDOKU.

Meseria mea de bază cere experienţă. Nimeni nu angajează inginer automatist fără o experienţă de minim trei ani. Şi nu experienţă la sortat produse prin Carrefour sau operator Vodafone.

Nu o să mint, nu m-am stresat prea tare. Am un master de terminat, însă un job ar fi ideal. Am avut colegi care s-au angajat din timpul facultăţii, direct pe specializare. Sunt doar doi care au reuşit, doi de care ştiu eu. Ştiu şi ce sacrificii au făcut, pentru că oricât de puţin ar fi lucrat era imposibil să vină la toate orele. Noroc că la facultate prezenţa la cursuri e facultativă, că de-aia îi zice facultate.

Concluzia

E bine să ai banii tăi în facultate. E bine să fii dependent de părinţi, însă cel mai bine ar fi să te angajezi pe un post care să-ţi poată aduce ceva beneficii şi mai încolo. Jobul de la KFC aduce bani însă nu şi experienţă. Dacă te angajezi din anul întâi, la sfârşitul facultăţii te vei putea angaja direct pe postul pentru care te-ai pregătit atâţia ani pe băncile facultăţii.

Detalii la Luana pe blog, adică aici. În principiu e invitat orice bloagăr care are ceva de zis. Locul încă nu se ştie, e de discutat (lăsati un comentariu aici sau mai bine la  Luana). Data: 31 octombrie.

Eu unul aş deschide seara cu un subiect preferat de mine: Blogatu. Cine e el şi ce naiba vrea el de la noi? Bineînţeles, după prezentări şi obişnuita încălzire cu vin fiert, exact aşa cum fac şi tricolorii noştri înainte de orice meci important.

Nu contează localitatea, atât timp cât vă puteţi mişca oasele până în Braşov. Eu sper să ajung, deşi e week-end şi  atunci  plec acasă să mă aprovizionez cu mâncare de la mama, ca orice student care se respectă .

Un prieten de-al meu a dat examen la şcoala de şoferi. Nu a luat din prima, însă examinatorul l-a ţinut minte pentru nuştiuce greşeli. I-a promis că nu va lua permisul cât timp va da cu el. Corect, aţi putea zice. Nu ştie să conducă, n-are rost să ia carnetul. Problema e că nu din cauza greşelilor din trafic l-a ţinut minte, ci pentru o cădere nervoasă avută asupra instructorului (probabil el era de vină).

După mai bine de o lună se prezintă la examen, proba practică. Luase proba teoretică, şi se pregătise intens (cam prea intens) pentru examen. Culmea, examinatorul şi-a amintit de respectiva persoană şi după nici 50 de metri l-a picat. Motivul? Cam stupid, zic eu, care eram la 10 metri în spatele lor. Cică „intervenţia examinatorului pentru evitarea unui pericol iminent”. De fapt, un tâmpiţel care oprise maşina pe banda întâi vroia să se înscrie pe banda a doua (pe care circula şi maşina de şcoală), fără să se asigure.

Bineînţeles că Citeşte mai departe »