Mă duc şi eu ca tot românul la bancă, speriat de posibilitatea de a-mi fi restricţiona accesul la cont.  Bineînţeles că pe card aveam o avere, o sumă fabuloasă strânsă din publicitatea de pe blog şi din banii primiţi de la PDL pentru a le face reclamă.

Mă aşez pe fotoliu şi-i explic duduii pentru ce am venit. Calmă, îmi cere buletinul. Tastează ceva pe acolo (cred că tocmai recolta ultimele culturi din FarmVille) apoi îmi pune nişte întrebări banale: dacă mi-am schimbat reşedinţa sau alte chestii de genul. Apoi mi-a înapoiat buletinul spunându-mi că datele mele personale sunt în regulă. Auzisem de la alţii că trebuie şi poreclă, înălţime şi alte dume aberate de ziarişti prin media, aşa că le-am comunicat duduii pe un ton serios, murmurând şi ceva cu „combaterea terorismului” şi „spălare de bani”.

Duduia evident că trăia pe altă planetă (cred că trebuia să fertilizeze nişte culturi pe acolo sau să trimită nişte cadouri vecinilor din Farmville) sau chiar nu există aşa ceva la ING.

Şi asta pentru că, în afară de informaţiile standard, cum ar fi numele, adresa sau locul de muncă, se mai solicită date despre pseudonim, expunere politică, deţinerea unei funcţii publice importante, nivelul studiilor, veniturile obţinute şi volumul preconizat al tranzacţiilor care urmează a fi efectuate prin contul respectiv. Vi se va solicita, de asemenea, să menţionaţi eventualele relaţii cu banca la care aveţi deschis contul ori dacă sunteţi beneficiarul real al fondurilor depuse în cont sau dacă altcineva va beneficia de aceste fonduri, precum şi sursa banilor. Adresa de poştă electronică, numele angajatorului sau natura activităţii proprii, numele beneficiarului real al contului sunt alte informaţii pe care unii bancheri doresc să le afle despre cei care le sunt clienţi. Pare hilară necesitatea unor astfel de „detalii”, însă surse din cadrul instituţiilor bancare spun că rolul lor este acela de a permite o monitorizare permanentă a tranzacţiilor suspecte.

De aici

ING-ul nu mi-a solicitat NICIODATĂ chestiile îngroşate de mai sus, iar duduia de la bancă habar n-avea de ele. Nici ştirile nu cred că le urmărea, pentru că părea mai nedumerită decât o blondă în faţa unei banane.

Multe ştiri de la teveu conţin violenţă domestică. Tipele nu concep viaţa fără gigelul din dotare, care le mai altoieşte mai ceva ca pe pomul din grădină, dar care le iubeşte. Le atinge din când în când, dar doar din dragoste, nicidecum din cauză că sunt nişte beţivi ordinari, iar caracteristica efemeră e moştenită din părinţi (hai să nu zic nimic rău despre o anumită regiune în care faptele sunt la ordinea zilei).

Pe asta se bazează şi respectivii: tipele au o dragoste pentru ei, ca Monica pentru bani şi bătrânei, aşa că îndură totul în speranţa unei eventuale pocăinţe.

Un sfat mic, dar ajutător: prima palmă dată nu va fi şi ultima. Efortul nu va fi uşor, însă nici titanic, aşa că poţi pleca fără să te uiţi în spate. Dacă vrei ochi vineţi, te poţi înscrie într-un campionat de lupte libere sau poţi veni sâmbăta într-o discotecă de la ţară şi să te uiţi urât la primul tip pe care-l întâlneşti.

Ştiu că tipul era începutul, mijlocul şi sfârşitul vieţii tale, însă trebuie să consideri şi faptul că lumea se învârte şi fără el. Sfat valabil şi pentru bărbaţii care sunt prea moi şi sunt atinşi cu pumnul de „iubită”.

Nu sunt misogin convins, însă urăsc bărbaţii care-şi ating odraslele cu pumnul. Exceptăm aici bărbatul Nikitei, al Oanei Roman şi al Simonei Sensual, care au învoire specială de la divinitate şi pot face o excepţie de la regulă de 24 de ori pe zi.

… preşedintele Băsescu e născut în Murfatlar?

Mă miram eu de ce-i place să mai tragă la măsea din când în când.  Mai ales când e şofer.

Cred că fiecare fiecare dintre noi are câte un prieten care posedă cele mai de fiţă lucruri, cele mai noi gadgeturi. De fapt el e Alfa şi Omega, el centrează şi tot el dă cu capul.

-Ţi-ai luat telefon? Meh, al meu e Aifone din state. Mi l-a trimis cumnată-miu. Are cameră de X megapicşi, empetrei şi ecran din ăla jmecher. Aici se întrerupe conversaţia pentru că nici el nu mai ştie alte detalii tehnice.

-Mi-am luat leptop de 2000 de euro. E adus din Spania, e de fapt ciordit de unii, dar ştie multe să facă. La întrebarea firească : Ce? vine şi răspunsul evident: de toate. Are Windows Vista în limba spaniolă, dar habar n-are ce-i cu atâtea iconiţe pe desktop şi nici la ce folosesc. De fapt, lui îi trebuie doar un pentium II capabil să deschidă un internet explorer pentru hi5, un messenger, un winamp pentru melodiile cu Guţă şi un player pentru filmele obscure.

-Am o maşină fiţoasă (bemveu ursuleţ din Jermania), are leduri albastre pe/sub/deasupra capotei, praguri şi eleroane. Plus roţi de cupru/aluminiu/fier/ şi motor de tanc. Consumul? O nimica toată, clar 2-3 litri la sută (deşi sare de 16 lejer). De fapt dacă stai să te gândeşti mai bine face distanţa Braşov-Bucureşti într-o oră şi consumă doar adrenalină.

- Am avut aseară două virgine la pat. De fapt, a vrăjit două-trei minore pe hai5, a citit o Libertatea Online, a pus un film porno şi a adormit fericit. Singurele virgine erau cele două beri pe care le-a băut în timp ce se delecta cu mişcările Jennei Jameson.

Pornind de la articolul ăsta, m-am gândit să elaborez ideea.

Da, Inna a avut noroc în viaţă. La fel ca şi Ronaldinho, Ţiriac sau Băsescu (hai să zicem şi Geoană deşi el a avut numai ghinioane).

Sunt o grămadă de fotbalişti talentaţi în România, unii chiar de nivelul dinţosului. Însă, mai mult de trei sferturi vor rămâne în anonimat toată viaţa, bazându-se pe ideea că „într-o zi” îl vor apuca pe Dumnezeu de picior. Şi acţionează în consecinţă: renunţă la şcoală în favoarea antrenamentelor, se transferă la tot felul de echipe cu nume dubioase prin ligile inferioare şi joacă pe salarii mai mici decât gunoierii din oraşe.

Cunosc asemenea oameni care lucrează acum pe salariul minim pe economie şi-şi dau pumni în piept că n-au terminat nici măcar liceul.

La fel şi cu toţi ceilalţi care visează că faima şi banii îi vor ajunge din urmă într-o zi.

Am deviat puţin de la subiectul principal, adică: femeile care arată bine şi care vor ajunge faimoase. Mai mult de jumătate dintre româncele care arată bine şi n-au nimic în tărtăcuţă, vor ajunge casnice, pradă iubirii pentru portofelul vreunui barosan. Trece un an de iubire pasională, trec doi şi în cel mai fericit caz se ajunge la cinci-şase ani. Apoi se schimbă povestea şi bineînţeles şi femeia.

Femeile îmbătrânesc urât. Se schimbă treaba pe la 40 de ani, când tenul femeii va fi mai brăzdat ca suprafaţa lunii şi singurii care vor mai vedea frumuseţea internă vor fi doar bătrânii perverşi, necunoscuţii de la matrimoniale sau băiatul virgin de la etajul trei.

Alcoolul te ajută în multe perioade din viaţa ta: când te naşti tactu face cinste la toată lumea, inclusiv popii care te bagă cu capul de două ori într-un lighean cu apă. Apoi, când creşti, afli că alcoolul e bun pentru curaj şi astfel o poţi invita pe Maricica la dans. Aici nu includem faptul că Maricica te va păcăli şi va sta cu Cristi, colegul de bancă doar pentru că are un ghiozdan model mai nou ca al tău. Şi cu aer condiţionat.

Apoi, tot băutura te va băga în multe belele, ca de exemplu un angajament între două persoane plictisite de atâta monotonie şi ceartă: căsătorie. Regretele eterne se scriu doar pe coroanele cu flori aşa că poţi deja să-ţi iei adio de la băutele cu prietenii. Însă de-aia s-au inventat meciurile de fotbal, pentru ca bărbatul să aibă o scuză pentru a bea cât poate de mult. Bineînţeles că de-aia au inventat românii tot felul de sărbători obscure: Mihail şi Gavriil, Crăciunul, Revelionul, Paştele, Paştele cailor, Halloween (bine, l-au importat de la indienii de peste ocean), Sf. Maria, Hanukkah, 26 ianuarie, 7 ianuarie (nostalgicii ştiu de ce), etc.

Şi nu în ultimul rând, băutura e felul principal de mâncare la pomană. Se ştie că mâncarea niciodată nu se va termina, însă băutura, indiferent dacă e la carafă sau la sticlă de un litru (ca Pepsi), se va termina ultima.

A, ce vroiam să comunic prin articolul ăsta? Habar n-am, dar mă duc să-mi mai deschid o bere!

Deşi filmele te învaţă numai de bine (citind cu ghilimele, italice şi cu parantezele de rigoare), am înţeles un lucru foarte bun: bucură-te de lucrurile mărunte. Bine, am învăţat şi cum să dezamorsez o bombă, să conduc un avion îndrumat prin telefon de un pilot, să heckuiesc orice calculator, sau să mă bat ca Jackie Chan, dar asta e subiectul altui articol.

Indiferent de câte probleme ai avea: n-ai găsit de lucru în plina criză, te-a părăsit nevasta, eşti un beţiv ordinar fără o ţintă anume, n-ai câştigat la loto deşi ai jucat tot salariul tău, ţi s-a ars procesorul fix în mijlocul unei sesiuni de livechat cu o tipă bună din America sau din orice alt motiv, bucură-te de lucrurile mărunte.

Vei regreta amarnic o grămadă de lucruri gândite, dar nefăcute din lipsă de timp. Timp ai, însă lenea sau lipsa de chef te împiedică azi să le faci. Mâine poate fi prea târziu, iar poimâine vei regreta.

Lucrurile mărunte fac viaţa mai frumoasă!

Aseară, obligat forţat, a trebuit să merg la biserică să iau pâine. De la 00:00 până la 00:10 n-am putut trece cu maşina, pentru că tipii care căscau gura n-au vrut să se dea la o parte. N-am pierdut nimic, m-am crăcănat de râs privindu-i pe toţi cei care încercau să ajungă acasă cu lumânarea aprinsă de la chibritul popii. Făceau 3-4 paşi, apoi se stingea lumânarea. Culmea, tipii se întorceau în biserică să aprindă iar lumânarea apoi o luau de la capăt.

Cât am stat pe acolo am observat câteva chestii interesante:

- Cică nu se zice Paşte fericit, pentru că e o practică păgână. La fel şi Crăciun Fericit. Cică se zice Sărbători Pascale Fericite. :) Eu zic că cea mai mişto urare e „Meri Crismăs ”

- Cică nu e bine să vii de acasă cu alte lumânări. Trebuie să le cumperi pe cele de acolo, care costă un mizilic: 50 de bani bucata, în condiţiile în care cele din magazin costă 3 lei pachetul de 100.

- Am înţeles că doua sculpturi din biserică (arată ca două tablouri) costă fiecare câte 10.000 de lei. Adică mai scumpe decât maşina mea.

- Săpunul şi apa Citeşte mai departe »

1. Am înscris blogul la schimbdelink. Puteţi să-l votaţi dacă va place aici.  Contează să-i dati nota 5, dar nu e obligatoriu.

2. Am pus şi eu ca tot omul bannerul cu sportlocal. Deşi sunt conştient că nu am cum să-i întrec pe ceilalţi (printre care şi Arhi), m-am gândit că poate câştig premiul de 100 de euro, care se oferă prin tragere la sorţi. Mă consider mai norocos de felul meu. Aşa că, dacă doriţi, clickuiţi când vreţi pe bannerul roşu din dreapta.

3. Am încercat noua metodă anti-spam, via zoso. Adică adăugaţi liniile următoare în fişierul .htaccess, şi spamul va deveni o amintire: (sper)

RewriteEngine On
RewriteCond %{REQUEST_METHOD} POST
RewriteCond %{REQUEST_URI} .wp-comments-post\.php*
RewriteCond %{HTTP_REFERER} !.*yourblog.com.* [OR]
RewriteCond %{HTTP_USER_AGENT} ^$
RewriteRule (.*) ^http://%{REMOTE_ADDR}/$ [R=301,L]

Bineînţeles, înlocuiţi yourblog.com.* cu numele blogului vostru. Şi nu uitaţi de .* de la coadă care sunt foarte importante.

Ce încearcă să facă aceste linii: va permite comentarii numai acelor vizitatori proveniţi de la blogul vostru, şi nu din afară (adică boţi). Sper să-şi facă treaba bine.

LE: Pluginul NtzAntispam cică merge şi mai bine. L-am instalat şi pe ăsta. Download de aici.

La gust nu e chiar cum se spune în reclamă. Are o urmă de bere în ea, dar nu se poate compara cu o bere adevărată. La nevoie e excelentă, făcând Bergenbier-ul să pară apă cu mălai. Am încercat berea pe câteva persoane, care habar n-aveau ce duc la gură. Impresii:  într-adevăr are un pic de gust de bere.

Recomandată şoferilor care merg la o iarbă verde şi doresc să consume şi o bere împreună cu mititeii, fără însă a da piept cu legea.

Cum totuşi trăim în România, prima bere Citeşte mai departe »