|
Trolling on teh blog laughing out loud
|
|
Posturi cu eticheta ‘facultate’
Am terminat 16 ani de şcoală. Şcoala generală cu clasele I-VIII a fost prima şcoală absolvită, urmată apoi de Colegiul Naţional B.P Hasdeu din Buzău, specializarea Matematică-Informatică. Apoi am terminat Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor, specializarea Automatică şi Informatică Aplicată. În prezent sunt masterand la specializarea Sisteme Avansate de Automatică şi Tehnologia Informaţiei. Probabil toată lumea care ştie data naşterii mele ştie şi informaţiile de mai sus (cu câteva excepţii bineînţeles). Ce salariu pot lua eu ca inginer în România? În cel mai bun caz pot zice 500-600 de euro la o firmă cunoscută, şi asta la început. Pot ajunge şi mai sus, hai să zicem 1000-1200 de euro dacă sunt destul de bun. Acum câteva zile un prieten mi-a spus de un job care presupune un minim efort intelectual (orice idiot ştie să conducă) şi care e răsplătit pe măsură: 100 de euro pe zi ca şofer livrator în Italia. Acum mă mir şi eu ca Guţă în faţa unui calculator de buzunar: merită oare să faci o facultate în ziua de azi, sau nu? Cu şcoala generală terminată poţi ajunge patron de firmă în doar câţiva ani, cu un minim efort intelectual şi cu minime cunoştinţe. Să nu mai pomenesc de faptul că angajatorul nici măcar NU CEREA carnet de conducere pentru respectivul post, ci doar SĂ ŞTII SĂ CONDUCI o maşină. În condiţiile astea, nu mai bine se înfiinţează o facultate de „Şoferi livratori pentru Italia”? Sau şi mai practic, un liceu, ca să poţi profita şi de avantajele vieţii de licean din ziua de azi: hi5, messenger, poze în oglindă, cuceriri pe internet, freze de struţ, fular purtat vara în discotecă peste tricou şi bineînţeles banalele filmuleţe realizate prin baie sau la catedră cu proful. Oricum bacalaureatul nu mai face nici cât o ceapă degerată. Ca să treci proba orală e necesar doar să te prezinţi. Eu încă îmi amintesc că m-am stresat DOUĂ ZILE întregi ca să pot lua proba orală la limba şi literatura română. DOUĂ! Am terminat facultatea prin iulie anul ăsta. Inginer scrie pe diploma pe care încă nu am primit-o. Cică o voi primi peste un an. S-o fi terminat stocul de hârtie de la Minister. Nu asta mă interesează, întrucât am o hârtie pe care scrie că am absolvit o facultate cu titlul de inginer. Bine, e o foaia A4 cu ştampila facultăţii, dar nici asta nu contează. Am încercat să mă angajez. Am două opţiuni pentru a putea continua pe aceeaşi rută: programator sau inginer automatist (automatician). La programare mă pricep cât să fac un program util, simpluţ. Nu sunt un expert, dar nici începător. La şcoală nu am făcut programare prea multă, din cauza altor materii care ocupau programul. Am fost nevoit sa mă auto-educ. Bineînţeles că n-am nicio şansă în faţa unor absolvenţi de la Informatică de exemplu, pentru că ei mănâncă C++ pe pâine la micul dejun şi Java la masa de prânz. Seara, ceva mai lejer: SUDOKU. Meseria mea de bază cere experienţă. Nimeni nu angajează inginer automatist fără o experienţă de minim trei ani. Şi nu experienţă la sortat produse prin Carrefour sau operator Vodafone. Nu o să mint, nu m-am stresat prea tare. Am un master de terminat, însă un job ar fi ideal. Am avut colegi care s-au angajat din timpul facultăţii, direct pe specializare. Sunt doar doi care au reuşit, doi de care ştiu eu. Ştiu şi ce sacrificii au făcut, pentru că oricât de puţin ar fi lucrat era imposibil să vină la toate orele. Noroc că la facultate prezenţa la cursuri e facultativă, că de-aia îi zice facultate. Concluzia E bine să ai banii tăi în facultate. E bine să fii dependent de părinţi, însă cel mai bine ar fi să te angajezi pe un post care să-ţi poată aduce ceva beneficii şi mai încolo. Jobul de la KFC aduce bani însă nu şi experienţă. Dacă te angajezi din anul întâi, la sfârşitul facultăţii te vei putea angaja direct pe postul pentru care te-ai pregătit atâţia ani pe băncile facultăţii. Cică mai demult la un examen de la Politehnică (nu neapărat la Braşov) un elev se prezintă doar cu cheile de la noua sa Dacie. Pe atunci BMW-urile şi Merţanurile erau destinate numai directorilor şi securiştilor, iar samsarii de azi încă se jucau „de-a poliţia” cu maşinuţele cumpărate de mămica de la chinezi. Examenul era oral, iar tipul se baza pe o discuţie „sinceră” cu proful. Cunoştinţele lui la materia respectivă puteau fi comparate cu cele ale Alinei Plugaru la matematică sau Roxy manelista la muzică. Drept urmare, pune cheile pe biroul profesorului şi-i spune senin profului: -„Dacă trec examenul ăsta, maşina care e parcată în faţa facultăţii e a dumneavoastră.” La care profesorul, şi mai senin scoate cheile unei maşini străine (chiar nu am reţinut marca), şi le pune lângă cele de dacie: -„Dacă treci examenul ăsta, maşina care e parcată în faţa facultăţii e a ta.” Ce credeţi: a luat sau nu examenul? Am terminat facultatea. V-am zis nu-i aşa? M-am gândit să continui studiile urmând un master, tot în Braşov, tot la renumita şi mult iubita Universitate Braşov. Toate bune şi foarte frumoase, sunt 45 de locuri bugetate şi 15 cu taxă. Ca idee, doar 35 de automaticieni am terminat anul ăsta. Adică, un calcul scurt ne spune că ar fi trebuit să intrăm toţi la buget. Bucurie mare pe noi, alea alea. . . Bucuria a fost de scurtă durată. Până am aflat două chestii curioase: 1. La masterul SATI (Sisteme avansate in automatica si tehnologii informatice) s-au înscris şi alţi neni de la alte facultăţi, ca de pildă un tip cu media 9,80 ce a venit de la Ştiinţe Politice. Ca să nu mai vorbim că au venit şi alţii de la Spiru Haret sau alte facultăţi private. Bineînţeles, cu medii umflate cu pompa. 2. Se pare că Citeşte mai departe » Într-un fel îmi pare bine că au închis coşmelia de făcut diplome pe bandă rulantă. Dai un ban şi iei diploma fără ca tu să ai habar în ce domeniu ţi-ai luat licenţa. Aştept cu interes valurile de absolvenţi de Spiru care vor face coadă la Spaţiile Verzi, pentru că diploma lor nu valorează nici măcar hârtia din care sunt făcute. Am terminat şi facultatea asta care-mi dădea coşmaruri, iar acum am adăugat particula ing înaintea numelui. Am terminat o facultate care mi-a scos peri albi şi care mă face să apelez la psiholog măcar pentru un an. Proiectul meu nu a fost unul spectaculos, aşa că nu vă voi plictisi cu amănunte, însă vă prezint proiectul unor colegi. Proiectul nu este unic în lume, însă a fost cel mai spectaculos dintre toate, deşi cei care l-au creat nu au primit nota maximă din partea comisiei. A fost construit în întregime cu materiale cumpărate din banii lor, iar costul a fost destul de măricel. Sistem de afişare grafică multijet, sau mai pe înţelesul tuturor, cum poţi afişa litere şi imagini folosind jeturi de apă: Citeşte mai departe » Cu 5000 de euro şi fără nicio cunoştinţă în materie de medicină te poţi înscrie la UMF Iaşi. Acum patru ani am dat o admitere. Am intrat la facultatea asta datorită cunoştinţelor mele la matematică şi fizică. Nu am plătit nicio taxă, însă mi se pare aberant ca cineva să se poată înscrie la o facultate doar plătind o taxă mai ales dacă de viitoarea profesie a studenţilor depind vieţi omeneşti. Aştept cu nerăbdare peste şase ani mii de cazuri de malpraxis. Atunci voi putea zice: V-am zis eu! Mâine-poimâine aud cu stupoare că se pot cumpăra sutane de preoţi, locuri în PE sau (Doamne Fereşte) atenţia unui doctor. Ptiu drace, deja se pot cumpăra! Ne mai miră ceva? De aici. Am descoperit de ce Mircea Badea era aşa de irascibil. Probabil avea câteva restanţe păcătoase. Ei bine, acestea au trecut, totul a revenit la normal. Badea Mircea este student în anul 2 în Braşov, şi stă în căminul 14. Aţi auzit băieţi? Am primit pe mailul facultăţii următorul mesaj:
Înţeleg că unii oameni sunt stresaţi de gândul că s-ar putea să rămână tot în anul 3, dar e cam penibil măi băieţi. Eu zic să puneţi mâna pe carte şi să schimbaţi rezultatele sondajului. Deocamdată, rezultatul sondajului era cam descurajator. 56 % au votat ultima variantă. Deşi multă lume a dezbătut acest subiect, mi se pare un fals grosolan. De ce? Legalizarea unui asemenea act se poate face numai la notarul public, nu? Ori eu ştiam că notarul va face copia direct după original, neadmiţând nicio altă copie. Plus că la sate nu ştiam să apară notarii publici. De abia au apărut într-un oraş aflat la vreo 10 km de mine. Bineînţeles că notarii prosperă pe baza studenţilor şi liceenilor care trebuie musai să depună la dosar copie legalizată sau original. Stau şi mă întreb, dacă aplici la mai multe facultăţi din cadrul aceleaşi universităţi, nu ar fi trebuit un singur dosar ? Dar de fapt, nu cred că trebuie un singur dosar, pentru că trebuie plătită o taxă de înscriere care va ajunge prin buzunarele unor tipi ca acesta pe care l-am întâlnit la facultatea de Psihologie din Braşov. Ce pot spune despre el! Doar : La naiba! Oricum actul de sus este foarte amuzant şi mă întreb cum ar reacţiona cei de la Flanco, Altex sau Domo daca m-aş prezenta la ghişeu solicitând o rată cu această „copie legalizată”! |
Bad Behavior has blocked 253 access attempts in the last 7 days.