Ce salariu pot lua eu ca inginer în România? În cel mai bun caz pot zice 500-600 de euro la o firmă cunoscută, şi asta la început. Pot ajunge şi mai sus, hai să zicem 1000-1200 de euro dacă sunt destul de bun.

Acum câteva zile un prieten mi-a spus de un job care presupune un minim efort intelectual (orice idiot ştie să conducă) şi care e răsplătit pe măsură:  100 de euro pe zi ca şofer livrator în Italia.

Acum mă mir şi eu ca Guţă în faţa unui calculator de buzunar: merită oare să faci o facultate în ziua de azi, sau nu? Cu şcoala generală terminată poţi ajunge patron de firmă în doar câţiva ani, cu un minim efort intelectual şi cu minime cunoştinţe.

Să nu mai pomenesc de faptul că angajatorul nici măcar NU CEREA carnet de conducere pentru respectivul post, ci doar SĂ ŞTII SĂ CONDUCI o maşină.

În condiţiile astea, nu mai bine se înfiinţează o facultate de „Şoferi livratori pentru Italia”? Sau şi mai practic, un liceu, ca să poţi profita şi de avantajele vieţii de licean din ziua de azi: hi5, messenger, poze în oglindă, cuceriri pe internet, freze de struţ, fular purtat vara în discotecă peste tricou şi bineînţeles banalele filmuleţe realizate prin baie sau la catedră cu proful.

Oricum bacalaureatul nu mai face nici cât o ceapă degerată. Ca să treci proba orală e necesar doar să te prezinţi. Eu încă îmi amintesc că m-am stresat DOUĂ ZILE întregi ca să pot lua proba orală la limba şi literatura română. DOUĂ!

Am încercat să mă angajez. Am două opţiuni pentru a putea continua pe aceeaşi rută: programator sau inginer automatist (automatician).

La programare mă pricep cât să fac un program util, simpluţ. Nu sunt un expert, dar nici începător. La şcoală nu am făcut programare prea multă, din cauza altor materii care ocupau programul. Am fost nevoit sa mă auto-educ. Bineînţeles că n-am nicio şansă în faţa unor absolvenţi de la Informatică de exemplu, pentru că ei mănâncă C++ pe pâine la micul dejun şi Java la masa de prânz. Seara, ceva mai lejer: SUDOKU.

Meseria mea de bază cere experienţă. Nimeni nu angajează inginer automatist fără o experienţă de minim trei ani. Şi nu experienţă la sortat produse prin Carrefour sau operator Vodafone.

Nu o să mint, nu m-am stresat prea tare. Am un master de terminat, însă un job ar fi ideal. Am avut colegi care s-au angajat din timpul facultăţii, direct pe specializare. Sunt doar doi care au reuşit, doi de care ştiu eu. Ştiu şi ce sacrificii au făcut, pentru că oricât de puţin ar fi lucrat era imposibil să vină la toate orele. Noroc că la facultate prezenţa la cursuri e facultativă, că de-aia îi zice facultate.

Concluzia

E bine să ai banii tăi în facultate. E bine să fii dependent de părinţi, însă cel mai bine ar fi să te angajezi pe un post care să-ţi poată aduce ceva beneficii şi mai încolo. Jobul de la KFC aduce bani însă nu şi experienţă. Dacă te angajezi din anul întâi, la sfârşitul facultăţii te vei putea angaja direct pe postul pentru care te-ai pregătit atâţia ani pe băncile facultăţii.

Examenul era oral, iar tipul se baza pe o discuţie „sinceră” cu proful. Cunoştinţele lui la materia respectivă puteau fi comparate cu cele ale Alinei Plugaru la matematică sau Roxy manelista la muzică. Drept urmare, pune cheile pe biroul profesorului şi-i spune senin profului:

-„Dacă trec examenul ăsta, maşina care e parcată în faţa facultăţii e a dumneavoastră.”

La care profesorul, şi mai senin scoate cheile unei maşini străine (chiar nu am reţinut marca), şi le pune lângă cele de dacie:

-„Dacă treci examenul ăsta, maşina care e parcată în faţa facultăţii e a ta.”

Ce credeţi: a luat sau nu examenul?

M-am gândit să continui studiile urmând un master, tot în Braşov, tot la renumita şi mult iubita Universitate Braşov. Toate bune şi foarte frumoase, sunt 45 de locuri bugetate şi 15 cu taxă. Ca idee, doar 35 de automaticieni am terminat anul ăsta. Adică, un calcul scurt ne spune că ar fi trebuit să intrăm toţi la buget. Bucurie mare pe noi, alea alea. . .

Bucuria a fost de scurtă durată. Până am aflat două chestii curioase:

1. La masterul SATI (Sisteme avansate in automatica si tehnologii informatice) s-au înscris şi alţi neni de la alte facultăţi, ca de pildă un tip cu media 9,80 ce a venit de la Ştiinţe Politice. Ca să nu mai vorbim că au venit şi alţii de la Spiru Haret sau alte facultăţi private. Bineînţeles, cu medii umflate cu pompa.

2. Se pare că Facultatea IESC din Braşov nu e acreditată să organizeze master anul ăsta. Sau cel puţin, nu e trecută pe lista asta.

Cu asemenea incompetenţi nu-i de mirare că sunt atâtea scandaluri de genul „uite acreditarea, nu-i acreditarea”. Măcar să ştiu dacă se merită sau nu să pierd doi ani din viaţă. Ca să nu mă trezesc la sfârşit că am o hârtie pe care nu o pot folosi nici la toaletă.

Aştept cu interes valurile de absolvenţi de Spiru care vor face coadă la Spaţiile Verzi, pentru că diploma lor nu valorează nici măcar hârtia din care sunt făcute.

Proiectul meu nu a fost unul spectaculos, aşa că nu vă voi plictisi cu amănunte, însă vă prezint proiectul unor colegi. Proiectul nu este unic în lume, însă a fost cel mai spectaculos dintre toate, deşi cei care l-au creat nu au primit nota maximă din partea comisiei. A fost construit în întregime cu materiale cumpărate din banii lor, iar costul a fost destul de măricel.

Sistem de afişare grafică multijet, sau mai pe înţelesul tuturor, cum poţi afişa litere şi imagini folosind jeturi de apă:

În filmuleţ se poate citi doar cuvântul TEST, însă se pot afişa orice imagini de 96 de biţi (aşa am înţeles eu). Cu puţină imaginaţie, poate ajunge la fel de spectaculoasă ca fântâna din Japonia:

Acum patru ani am dat o admitere. Am intrat la facultatea asta datorită cunoştinţelor mele la matematică şi fizică. Nu am plătit nicio taxă, însă mi se pare aberant ca cineva să se poată înscrie la o facultate doar plătind o taxă mai ales dacă de viitoarea profesie a studenţilor depind vieţi omeneşti.

Aştept cu nerăbdare peste şase ani mii de cazuri de malpraxis. Atunci voi putea zice: V-am zis eu!

Mâine-poimâine aud cu stupoare că se pot cumpăra sutane de preoţi, locuri în PE sau (Doamne Fereşte) atenţia unui doctor.

Ptiu drace, deja se pot cumpăra! Ne mai miră ceva?

De aici.

Am descoperit de ce Mircea Badea era aşa de irascibil. Probabil avea câteva restanţe păcătoase. Ei bine, acestea au trecut, totul a revenit la normal.

Badea Mircea este student în anul 2 în Braşov, şi stă în căminul 14. Aţi auzit băieţi?

Bre fratzilor, ce ziceti? trecem si anu asta cu 30 de credite si 4 creditate? k pe mine ma ia durerea de ficat cand ma gandesc. Si asa suntem toti in galeata

o DA
o NU
o Sigur DA, stiu eu sigur
o Sigur NU, stiu eu sigur
o Nu stiu frate, sa mor io da e naspa

Înţeleg că unii oameni sunt stresaţi de gândul că s-ar putea să rămână tot în anul 3, dar e cam penibil măi băieţi. Eu zic să puneţi mâna pe carte şi să schimbaţi rezultatele sondajului. Deocamdată, rezultatul sondajului era cam descurajator. 56 % au votat ultima variantă.

Deşi multă lume a dezbătut acest subiect, mi se pare un fals grosolan. De ce?

Legalizarea unui asemenea act se poate face numai la notarul public, nu? Ori eu ştiam că notarul va face copia direct după original, neadmiţând nicio altă copie. Plus că la sate nu ştiam să apară notarii publici. De abia au apărut într-un oraş aflat la vreo 10 km de mine. Bineînţeles că notarii prosperă pe baza studenţilor şi liceenilor care trebuie musai să depună la dosar copie legalizată sau original. Stau şi mă întreb, dacă aplici la mai multe facultăţi din cadrul aceleaşi universităţi, nu ar fi trebuit un singur dosar ? Dar de fapt, nu cred că trebuie un singur dosar, pentru că trebuie plătită o taxă de înscriere care va ajunge prin buzunarele unor tipi ca acesta pe care l-am întâlnit la facultatea de Psihologie din Braşov. Ce pot spune despre el! Doar : La naiba!

Oricum actul de sus este foarte amuzant şi mă întreb cum ar reacţiona cei de la Flanco, Altex sau Domo daca m-aş prezenta la ghişeu solicitând o rată cu această „copie legalizată”!