Azi a crescut TVA-ul cu 5%. Asta înseamnă că un produs care ieri costa 10 lei, astăzi va costa 10 lei şi 42 de bani. Deşi românul se plânge că n-are bani, că e criză şi guvernul fură, ieri supermarketurile au fost pline.

Ieri discutam cu cineva despre mărirea preţurilor. Susţinea sus şi tare că o maşină nu se va scumpi ca toate celelalte produse (adică vechiul preţ înmulţit cu 1.042) ci cu mult mai mult. Explicaţia e simplă: toate piesele din care e compusă maşina vor avea TVA-ul crescut (tabla, plasticul provin de la furnizori). Apoi se va aplica TVA-ul întregii maşini (produsului finit). De fapt, s-a înşelat, preţul maşinilor autohtone, spre exemplu, crescând cu 4.19 procente.

Ziua în care mă despart de ea, care mi-a fost fidelă aproape 6 ani de zile. A fost cu mine la bine şi la rău, dar orice început are şi un sfârşit. Nu mă uit înapoi, pentru că oricâte plusuri ar fi avut, ştiu cel puţin la fel de multe minusuri, sau poate chiar mai multe. Mi-a scos peri albi, m-a lăsat de câteva ori cu ochii în soare, ca mai apoi tot ea să revină la mine. Am considerat că mi-au ajuns aproape 6 ani de chin, m-am săturat să mă zbat singur fără folos.

Am părăsit-o fără urmă de regret, deşi sunt sigur că o să mai trec pe lângă ea invariabil, pentru că stă foarte aproape de mine. Ştiu sigur că regretă despărţirea, însă eu nu dau înapoi. Nu şi atunci când am atâtea opţiuni şi atâtea posibile înlocuitoare.

După o lună de aşteptare (deh, tichetele alea valorice trebuie verificate, răsverificate şi paraverificate de o comisie prezidenţială cu mai-marele Boc în frunte) a venit şi ea. E negresă, are două airbaguri (suficiente) şi e destul de dotată. E mică, are doar 1.2, însă puternică. N-are origini germane sau japoneze, are părinţi franţuji şi români şi, cel mai important lucru, era virgină când am luat-o.

Plusuri: Mică, taxe la fel ca la dacia veche, consum infinit mai mic, aer condiţionat (nu mai trebuie sa merg cu geamurile lăsate).

Minusuri: problemă gravă la livrare (a venit fără boxa stângă faţă). Noroc că ştiam de problema altcuiva şi am avut inspiraţia să controlez şi sub capotă. Tipul de la reprezentanţă a pus boxa din faţă fără comentarii, apostrofându-l pe şoferul trailerului. Cică era o problemă acum câţiva ani, când şoferii de trailer furau boxele la greu. Se pare că au revenit la vechile obiceiuri. Lipsa preşurilor a mai fost o chestie care a deranjat, însă le-am cumpărat separat.

Culoarea neagră metalizat e pretenţioasă, maşina trebuie spălată mai des. Oricum, la început trebuie îngrijită ca pe un copil.

Momentan am făcut de-abia 80 de km, deci nu ştiu cât de performant e motorul de 1.2. Consumul mediu arătat de computer a fost de 5.3 L/100.

Astăzi am plecat prin oraş. Am plecat a treia oară spre Shortcut, să mufez şi eu un cablu de reţea. N-am cleşte, aşa că plătesc.

M-am gândit că a treia oară e cu noroc, şi am avut dreptate. Însă nu despre asta vroiam să vorbesc, ci despre drumul de întoarcere. Atunci, maşina pe care trebuia să o „mărit” săptămâna viitoare s-a gândit să se oprească fix înaintea unui sens giratoriu. După nici 20 de secunde trecute, a apărut un OM. Culmea, era taximetrist, adică tipii care fură la aparat şi care te bagă pe trasee ocolitoare. Nu m-am aşteptat ca un taximetrist să sară în ajutorul unei biete râşniţe, care mai are doar o săptămână de trăit.

Ei bine, OMul ăsta a împins la râşniţa mea prin sensul giratoriu, printre claxoane şi înjurături şi nu s-a lăsat până nu m-a văzut cu motorul pornit. N-am apucat să-l întreb cum îl cheamă, tot ce ştiu e că pe la ora 17.50 era aproape de giratoriul de la Făget din Braşov. Ţin să-i mulţumesc pentru că a fost OM.

Fluence mi se pare cea mai reuşită maşină de la Renault. Accesibilă la preţ, arătoasă şi dotată, mă gândesc că e cea mai bună alegere pentru schimbarea bătrânei. Alternativele ar fi Logan sau Symbol, care cad în aceeaşi gamă de preţ şi de calitate.

Însă, cum nu eu dictez preţul, o voi lăsa în categoria „o iau când voi avea destul bani încât să-mi permit şi întreţinerea”. O chestie m-a deranjat foarte tare la Fluence:

De ce m-ar interesa pe mine senzorii de ploaie, când eu vreau doar aer condiţionat automat? Ce treabă are turcul cu Bulgaria?

Am fost astăzi la ASV Auto din Braşov să văd minunăţia de la Dacia.  Erau acolo doi moşnegi, un el şi o ea care completau de zor la taloanele gratuite şi căutau cheile magice, cu care sperau să câştige prăfuitorul. Doamna avea un teanc de taloane (deşi teoretic puteai lua doar unul) şi nu înţelegea că toate cheile sunt la fel, deci necâştigătoare, aşa că le încerca pe toate în contact, deşi o simplă inspecţie vizuală te lămurea.Versiunea expusă era cea Laureate, cu tracţiune 4X2, pe benzină, cu motorul de 1.6 în 16V.

Înainte să intru pe uşă puteam să pariez că românaşii noştri şi-au făcut simţită prezenţa. Deci: bricheta lipsea, iar unul din căpăcelele de la ventil fugise (eu tot sper că bricheta a fost scoasă de cei de la reprezentanţă).  Totuşi, cât costă un căpăcel din ăla, de le lipseşte atât de mult unora?

Maşina arată bine, atât din interior cât şi din exterior. Din câte am văzut eu, sunt nişte decupaje pe uşă pentru geamurile electrice (poate în viitorul apropiat le vor muta). Comenzile pe volan sunt chiar utile şi plasate exact unde trebuie (spre deosebire de butoanele pentru geamurile electrice şi oglinzi plasate ca nuca-n perete).

Păcat că nu am putut să dau o tură cu maşina, ca să-mi fac o impresie asupra felului în care se comportă în trafic.

Pozele sunt făcute cu telefonul, aşa că scuzaţi calitatea.

Prin urmare, e bună şi centura de siguranţă de la vechiile dacii. Eu chiar credeam că e inutilă.

UE vrea multe. Vrea maşini dotate cu ABS, Românii fără idioţi în ele şi multe altele.

ABS-ul e un dispozitiv inutil, zic eu. Pentru că măreşte distanţa de frânare semnificativ, ajutând totuşi la menţinerea direcţiei. Păi, pentru pietoni la ce ajută menţinerea direcţiei, dacă distanţa de frânare se va extinde semnificativ? Un şofer mediocru ar putea  să menţină direcţia maşinii frânând în etape, totodată micşorând distanţa de frânare (mai ales pe zăpadă sau pe piatră cubică umedă). Aici nu includem totuşi femeile sau bărbaţii care au luat carnetul pe pile, pentru că  n-ar putea să oprească nici căruţa fără cai.

Mai degrabă aş obliga toţi producătorii de maşini să introducă sistemul ESP pe toate maşinile, decât prostia de ABS.

Maşinile nu sunt ca vinurile, ci din contră. Îmi spunea cineva că, atunci când voi da bătrâna mea dacie la Remat să-şi odihnească oasele, voi plânge după ea. Adevărul este însă altul.

Plângi după maşina veche doar dacă nu-ţi iei alta nouă, pentru că ştii sigur că cea nouă îţi va satisface mai bine dorinţele. Când vei intra în ea nu te va întâmpina cu pufăieli şi încăpăţânare. Nu te va dezamăgi, cel puţin la început şi nici nu va avea pretenţii exagerate. Va consuma puţin, nu va fi aşa pretenţioasă şi va necesita atenţie minimă şi investiţii puţine.

Pe de altă parte, dacă nu-ţi vei lua una nouă, o vei regreta pe cea veche. Îţi dai seama că era totuşi bună, aşa stricată şi bătrână cum era. O cunoşteai foarte bine cu bune şi rele, chiar dacă nu mai era avantajos să mai investeşti în ea bani, timp şi nervi.

Bineînţeles că articolul are sens şi dacă înlocuiţi cuvântul maşină cu femeie.

De mic am crezut că pot caracteriza o persoană după nume. Adică adun zece persoane cu numele de Ion, apoi le găsesc caracteristicile fizice/psihice comune apoi extind la toţi Ionii. Da, era o prostie însă parcă se aplica la multă lume.

Astăzi am o boală cu maşina. Sunt convins că poţi convinge caracterul unui om după maşina pe care o conduce. Şi aici mă refer la nişte exemple:

1. Dacie. Studenţi sau pensionari. Plus cocalari care bagă tunning de prost gust. Am văzut o dacie care arăta exact ca un făraş în faţă.

2. BMW seria 3 (325 parcă) tracţiune spate, geamuri fumurii: tipul de şmecheraş crescut în spatele blocului cu palme primite peste ceafă de la alţi şmecheri mai mari ca el. Suplineşte lipsa unui organ vital cu puterea maşinii, deşi de-abia şi-a luat carnetul şi habar n-are ce-i aia tracţiune spate. Când văd un BMW seria 3 în oglindă mă panichez mai tare ca Geoană în faţa unei femei şi încerc să-l las în plata Domnului. Săptămâna trecută am văzut două modele parcate pe trotuar, asta în contextul în care toată lumea parcase fix în spaţiul delimitat. Al treilea model m-a depăşit pe linie dublă continuă, după ce în prealabil mi-a tăiat faţa şi m-a umplut de fum.

3. Logan: Atitudinea de „nu mă face nicio maşină, sunt cel mai tare din parcare”. Depăşiri periculoase, accelerări şi frânări bruşte, flashuri şi nervi mulţi. Adaug şi faptul că 98% dintre taximetrişti sunt loganişti şi-mi iese o ciorbă acră.

4. Secănd din Jermania tunat: sigla cu naic şi autocolantele cu flăcări şi tunningul ieftin, de prost gust, fac modelele astea cele mai periculoase. Ideea lor de tunning înseamnă praguri joase, ce se pot rupe la prima groapă şi neapărat eleron ca să nu zboare în decor. Minte puţină şi acceleraţie la blană cât cuprinde.

Mă stresează la culme ţiganii din intersecţie care mânjesc parbrizul cu nişte apă, apoi întind mâna ameninţător spre geamul lateral. Chiar dacă e evident că ai parbrizul mai curat decât el, ţiganul tot insistă, reuşind să te enerveze mai mult decât guvernanţii, blogatu şi Nati Meir la un loc.

Acum vreo câteva săptămâni conduceam un Opel Tigra, înmatriculat în Franţa. Nu era al meu, nu vă speriaţi, eu încă mă chinui cu furia albastră. A venit iarna, deci încep şi problemele. Revenim: ţiganul vine, vede că am maşină străină şi nu o amărâtă de dacie, încearcă să spele parbrizul şi, după doi dumnezei şi trei claxoane, renunţă. Vine pe partea şoferului ca sa cerşească şi el „Un leu”. La manevra asta observă numerele străine ale maşinii şi schimbă placa : „Nu -mi daţi şi mie un EURO?”.

Pe moment, m-am blestemat că stau încă în România. Apoi, m-am blestemat că mi-am pus centura şi nu pot ieşi din maşină atât de repede. Însă, există şi o soluţie care nu implică violenţa: Citeşte mai departe »