Retardul de aici crede că matematica e ca un joc bun pe care-l piratezi şi pe care îl poţi învăţa peste noapte. Hai să căutăm puţin adresa lui de email prin registrele uimitorului hi5 şi să descoperim că interesele lui sunt:

Are 16 ani, e fan Steaua şi ascultă manele. Matematica, româna, chiar şi engleza sunt la nivelul genunchiului broaştei. Tipul ăsta caracterizează perfect generaţia actuală. Şi eu care chiar aveam speranţe că se vor redresa la un moment dat.

Am impresia că undeva, prin Isaccea, cineva regretă că nu a folosit la timp prezervativul.

Astăzi era cât pe aici să le îndoi serios tabla unor sinucigaşi cu Matiz, după ce au încercat să ajungă mai repede la Creator în cutiile alea de conserve. Primul cretin nu a auzit de semnul de circulaţie STOP şi ,dacă era şi puţin polei pe jos, îi îndeplineam dorinţa. Al doilea cretin s-a crezut şumahăr şi a încercat să depăşească un TIR pe linie continuă şi aprope de curbă. Nici eu nu ştiu cum am ajuns teafăr şi nevătămat acasă pentru că am avut impresia că azi s-a răsturnat căruţa cu cretini. La câţiva kilometri de cretinul care nu ştia de semnul STOP, un camion se bronza pe burtă într-un şanţ, iar al doilea mastodont cred că-l încurca pentru că-i făcea umbră.

Câteodată mă rog să li se îndeplinească mai repede dorinţa, însă poate se izbesc de un copac sau cap de pod, şi nu în alt şofer care circulă absolut regulamentar.

În ziua de astăzi lumea înjură politicieni, pentru că aşa e frumos şi pentru că au motive. Cred că nu există zi în care să nu citesc câte un articol scris cu patimă despre porcii care ne conduc. Încercam de fiecare dată să le găsesc câte o scuză, încercam să mă pun în locul lor şi încercam să nu-mi atrag comentarii negative din partea electoratului. Dacă aş fi fost preşedinte, premier sau simplu parlamentar, ce-aş fi făcut să evit criticile? Ce-aş fi făcut să fiu pe placul tuturor?

Lumea e rea, toată lumea critică şi de fapt unii parlamentari merită să fie realeşi o dată la cinci ani. Ei bine, nu, nu trebuie realeşi pentru că-s nesimţiţi. Pentru că, atunci când au tot ce le trebuie, trebuie să existe o nemulţumire din partea lor. Astăzi aflu cu uimire că nu le convin maşinile, pentru că-s nişte hârburi ordinare. Au o dorinţă arzătoare: să meargă şi ei, săracii, cu limuzine mercedes, şi nu cu Logan sau Nubira, ca toţi mojicii. E greu să fii parlamentar într-o dacie, şi lumea va râde de ei, ii va arăta cu degetul, eventual vor ajunge şi de râsul presei internaţionale. Diplomaţii francezi merg cu Citroen, cei germani cu Mercedes sau BMW, cei americani cu Cadillac, iar englezii sunt mândri să folosească Rolls-Royce ca maşină oficială.

Domnilor parlamentari, cu respect, din tot sufletul: marş la căcat! Şi data viitoare când aveţi asemenea pretenţii cred că ar fi cel mai potrivit să ieşiti ca tot românul în stradă, cu o pancartă şi să urlaţi cât vă ţin plămânii!

Cât de idiot poţi fi ca poliţist să scotoceşti un posibil loc al crimei cu mâinile goale?

Chiar dacă ai chiulit de la orele de instrucţie, chiar dacă ai intrat pe pile acolo, un film cu poliţişti americani tot ai văzut. Cum dracu sapi tu un mormânt cu mâinile goale, apoi scormoni în pământ cu mistria pentru a descoperi cadavrul? E ilogic, ca să nu vorbim de faptul că acolo se putea ascunde o bombă chimică, var nestins, o mâţă moartă sau un cadavru ciumat.

Ce poţi face tu, ca plătitor de taxe, să-l obligi pe un vecin SĂ SE SPELE? Şi nu numai pe el ci şi propria casă, care duhneşte a oaie, mucegai şi băşini la un loc?

Şi de fapt cum îl poţi obliga pe om să nu taie într-un apartament capre şi alte animale, pentru că pur şi simplu PUTE de-ţi mută nasul? De-aia omenirea inteligentă a inventat săpunul, acidul de baterie sulfuric şi clorul.

Îţi poţi da seama că vecinul tău are un apartament ca o grotă pentru simplul fapt că mirosul trece prin pereţi şi se propagă la vreo 50 de metri distanţă. Totuşi, sunt şi veşti bune: se pare că mirosul este atât de puternic încât desfundă nasul, gâtul şi te vindecă numaidecât de gripa porcină.

De pe un site unde utilizatorii doar schimba păreri între ei, nu şi fişiere care sunt protejate de drepturile de autor:

Când am ajuns acasă am fost plăcut surprins. N-au reuşit ei în două luni cât au făcut într-o zi: au asfaltat toată strada. Bineînţeles cu obişnuitul sictir şi obişnuita grabă, însă nu-i problemă.

Deasemenea am scăpat de o problemă: au dispărut toţi câinii vagabonzi. Cum au reuşit? Se pare că de vină a fost o vulpe turbată care a sfârşit în colţii lor. Bine, eu sunt convins că nu a existat nicio vulpe turbată, însă aşa se poate ocoli o lege stupidă.

Oare să fie din cauză că încă nu s-au terminat alegerile? Dacă e aşa, atunci sper să fie alegeri în fiecare an, poate aşa se mai mişcă ceva prin ţara nimănui.

Pentru că mi se par inutile. Dacă ai o rudă îndepărtată e mai util să le trimiţi un filmuleţ cu tine şi cu restul familiei sau pur şi simplu o poză. Imaginea în reluare cu tine scobindu-te în nas sau scărpinându-te în creştetul capului nu cred că ar fi prea plăcută.

De-aia nu prea cred că videotelefonia are vreun viitor în România. De ce să plăteşti atât doar pentru a vedea moaca distorsionată a cuiva?

V-am povestit acum trei luni cum am fost păcălit.  Ei bine miercuri dimineaţa m-au trezit cei de la Cargus cu o veste bună: a venit în sfârşit coletul. După cinci luni, a revenit din garanţie. Ţinând cont că are garanţie doi ani de zile, înseamnă că mai am un an jumate, nu?

Şi toate astea după mai bine de 100 de apeluri ratate, vreo zece sms-uri şi câteva emailuri. Plus câteva convorbiri soldate doar cu promisiuni, că tot se apropia atunci campania electorală. Se pare că am fost prea răbdător, deşi cineva zicea contrariul.

Am vorbit frumos, poate am fost prea politicos la telefon. Asta până când am menţionat trei litere magice: OPC.

Aseară, ca orice cetăţean binevoitor am apelat serviciul 112. Că cică e pentru urgenţe şi alte rahaturi de genul ăsta.

Ce se întâmplase de fapt? O maşină a rupt gardul de protecţie al unui supermarket din Braşov şi a plonjat într-o camionetă. Un nene, care semăna leit cu Dorel din reclame, a plonjat vreo doi metri prin aer. Stătea lângă camionetă din nefericire.  S-a ridicat şi a început să-l înjure pe prietenul care parcase fix lângă gard.

Iniţial, şoferul vinovat nu s-a ridicat de pe scaun. N-avea nici centură, pentru că a pupat destul de bine airbagul. Insă duduia de la telefon tot mă întreba dacă trebuie să trimită sau nu ambulanţe. Mai avea puţin şi mă strângea de gât prin telefon. Eu i-am zis clar că e accident destul de grav, însă nu cred că înţelegea limba română sau era retardată. Am renunţat să-i mai explic în momentul în care am văzut nişte poliţai comunitari cercetând locul faptei. În ciuda acestui fapt, eram singurul care s-a deranjat să sune la 112.

Şoferul are nevoie de nişte algocalmine pentru durerea aia de cap.

Nişte agitaţi repetau întruna că maşina e pe gaz şi explodează. Poliţiştii comunitari se depărtează de scenă, pentru că încă n-a murit nimeni. Duduia de lângă mine îi explică fiului că e „un accident mortal” deşi habar n-are ce se întâmplă acolo.

Nu mai sun la 112 nici dacă nişte omuleţi verzi îmi fură maşina. N-are rost să mă stresez degeaba şi să ţin ocupată camera foto a telefonului.