Ieri după un examen, coordonatorul de an ne-a pus să ne spunem nemulţumirile în legătură cu cei patru ani în care am tocit coatele pe băncile facultăţii. I-am răspuns că nu mi-au plăcut pentru că NU am învăţat nimic. Şi nu pentru că aş fi fost leneş, ci pentru că nu era nimic de învăţat.

Memoria

Toată lumea se bazează pe memorie pentru viaţa de zi cu zi. Însă la şcoala românească memoria este baza informaţiei. Materia nu trebuie înţeleasă, ea trebuie tocită. Pentru că aşa sunt realizate şi subiectele: definiţii, cursuri întregi. Adică tu, ca student funcţionezi ca un harddisk. Nimeni nu te întreabă: „Bă boule, ai înţeles ceva din cursul ăla. Îţi va folosi pe viitor?”

Ca la noi

Ca la noi la nimeni. În toate ţările dezvoltate, se pune accent pe dezvoltarea capacităţilor studentului, nu pe reţinut. Când şî unde îmi va folosi mie debitul util al unui motor hidraulic liniar? Sau modelarea matematică a Citeşte mai departe »

Ştie când sunt examenele, dar pe el îl interesează cele două zile dinaintea examenului.

Cu două zile înainte de examen studentul conştientizează pericolul. Apoi bea un PET, bagă un CS  şi doarme.

În ziua precedentă examenului se pregăteşte ca atare: trage la xerox cursurile, le micşorează, eventual scoate la imprimantă nişte cursuri aterizate în inbox. Îndoaie, decupează, rupe. Face rugăciuni, trânteşte dumnezei, sfinţi şi rude apropiate de-ale profului. Pregăteşte servite, oarbe, paraşute în speranţa unui ajutor divin, mult prea hulit.

În ziua examenului se trezeşte dimineaţă. Să fie primul, ca să aibă de unde alege locul. Normal că toţi s-au gândit la asta, iar sala e arhiplină. Nimereşte într-una din primele bănci, evitate chiar şi de tocilari.

Începe examenul, vin şi subiectele. Rudele profului sughiţă de la atâtea înjurături. Perdelele tremură, iar jaluzelele dansează de la murmurul şi foşnetul din clasă.

Aşteaptă un minut, timp în care speră că şi cei din spate sunt la fel de Citeşte mai departe »

Sistemul de educaţie din România. E ciudat cum şi la facultate şi la liceu şi în gimnaziu, aproape toate lecţiile trebuie învăţate pe de rost, cuvânt cu cuvânt.

Sunt un student care nu agreează toceala. Plus că memoria nu mă ajută mereu, aşa că prefer un examen la care trebuie să gândesc puţin. O problemă, o chestie care pune partea care gândeşte a creierului în funcţiune (procesorul) şi nu partea care reţine (harddiskul).

La toate examenele recente, ni s-a cerut să scriem pe foaie TOT CE ŞTIM despre un anumit subiect. Prin asta se înţelegea să scriem mot-a-mot lecţia din cursuri. Pentru mine asta nu înseamnă învăţat. Înseamnă toceală…

Când voi vedea şi eu în România examene la care să te pună să gândeşti, la care de exemplu orice fiţuică să devină inutilă? Să nu mă înţelegeţi greşit, nu pledez aici contra folosirii lor. Dar, dacă Citeşte mai departe »

Nu e o ruşine să recunoşti că dacă ai un blog de succes poţi face şi nişte  bani cu el. În fond e munca ta, răsplătită ca oricare alta. Blogul îl am de aproape 8 luni, dar nu m-am strofocat să fac vreun ban cu el. Cu excepţia celor câţiva bani primiţi de la BPP şi a unui concurs câştigat şi recompensat cu produse, nu am câştigat mare lucru. Dar, toate la locul lor.

Scrierea unui articol costă timp. Ideile se aştern pe monitor într-o ordine, altfel ar arăta ca un oracol de copil de clasa a 2-a. Am vizitat multe bloguri, dar puţine merită revizitate. Unii se bazează exclusiv pe conţinutul altora, alţii postează filmuleţe „interesante” de pe youtube, alţii bagă câte o ştire copiată de pe Realitatea sau Protv.

Blogul e o modalitate de a scrie ce simţi, de a le împărtăşi celorlalţi întâmplările tale. Iar ca orice alt job, poate fi răsplătit dacă eşti destul de bun în asta. Pentru unii înseamnă că blogul „s-a prostituat”, că lucrează pentru diavol ( nu râdeţi am auzit sintagmele).

Spre exemplu blogul lui Dono, pe care-l recomand, a fost multă vreme în anonimat. Omul scrie superb, şi o face într-un mod cât se poate de comic. Chiar se merită să fie plătit pentru munca asta. Şi să nu credeţi că sunt bani câştigaţi uşor.

Sunt conştient că mai am o grămadă de lucru. La  exprimare, probabil şi la  gramatică (dacă găsiţi greşeli chiar vă rog să mi le raportaţi). Mai am de muncă şi la design.

Aşa că tu, cititorule, Citeşte mai departe »

Zilele trecute digipass-ul de la ING a suferit un mic accident. Adică a fost spălat împreună cu blugii. Nicio problemă zic eu, şi-l pun la uscat lângă  blugii netrebnici (au un buzunar ascuns de care mereu uit). A doua zi, a pornit fără nicio problemă. Sau aşa credeam eu.

Surpriza neplăcută a venit a doua zi, când am încercat să-mi accesez contul Homebank, folosind dispozitivul. Nu eram beat, somnoros sau în alte stări care mi-ar fi putut înceţoşa vederea (deci vedeam perfect codul ăla), dar tot nu reuşeam să intru în cont. Pe ecranul calculatorului apărea o eroare legată de introducerea greşită a informaţiilor. Apoi îmi spunea să sun la nuştiuce număr întrucât contul meu a fost blocat. Mişto.

Am sunat la numărul afişat pe ecran. Îmi răspunde un robot cu voce drăguţă, care mă pune să aştept vreo 5 minute. Apoi îmi spune suav că nu există operatori disponibili în ziua aia. Bun, mă gândesc că-i Crăciunul, dar Citeşte mai departe »

Buuun, reclama făcută de cei de la ING şi-a atins ţinta. Am cardul în mână, şi mă joc chiar acum cu digi-pass-ul. Sună bine, chiar excelent, am un card pentru studenţi cu multe avantaje, cu plată online, comisioane 0, plus vreo 30 de lei în cont (accesibili peste vreo săptămână). Sper să nu mă-nşel şi să rămân pe ING mai departe. Acolo mi-am făcut şi pensia obligatorie acum vreo câteva luni. Olandezii ştiu să vândă, şi ştiu să-şi păstreze clienţii.

Salut!Am 19 ani si de vreo 3 luni vorbesc cu una pe mess de 22 de ani si i-am zis ca am 23 de ani, ca am masina tare, apartamentul meu si ceva bani…Plm s-a cam infiripat ceva intre noi si acum e faza ca vrea sa ne intalnim ca suntem amundoi in aclasi oras la facultate..
Ce ma fac acum, ca eu stau la un amarat de camin si am o Dacie (a familiei), cat despre banii, plm asta e cu serile in cluburi, de unde atat cash sa o duc in cluburi!
Acum nu stiu ce sa fac, ce sa ii zic….Am o asa mare viata de cacat VDC!

Sursa : VDC.net, thanks to Răzvan.

Ar trebui să votăm. Eu zic că ai meritat-o dude cu vârf şi îndesat! Îţi dau şi ţie dreptate, şi eu stăteam la cămin şi eu am Dacie, dar nu prea rezolvi nimic dacă minţi că ai bani. O dată şi o dată tot vă întâlniţi, şi nu cred că ai vrea o sugătoare de… bani!