Tot scriind la postul ăsta mi-am amintit de primul meu telefon.
În clasa a 9-a eram boboc la un liceu de renume din Buzău. Telefonul era în curte, funcţiona doar cu cartele din acelea de 100.000 de lei parcă (mai erau nişte valori disponibile, dar nu le-am cumpărat niciodată).
Prin intermediul telefonului comunicam şi eu o dată sau de două ori pe săptămână cu ai mei. Ce note am mai luat (normal că le spuneam că luam numai note bune), ce-am mai pătimit prin internat şi altele…
Prin clasa a 10-a deja era musai un telefon mobil. Preţurile erau accesibile, aşa că am convins-o pe mama să-mi iau unul la abonament. Eu râvneam la un Nokia 3310 care era un fel de super-telefon al timpului acela ( cred că prin 2002). N-a fost să fie, aşa că m-am ales cu un Siemens A50, un telefon monocrom, cu “vibraţii şi jocuri”, aşa cum l-a descris vânzătoarea. Nu l-am lăsat din mână până nu i-am consumat bateria.
Timpul a trecut, telefonul a cam îmbătrânit, eu tânjeam la alt aparat telemobil, care avea şi funcţia de cameră foto/video. Siemens M55 era un telefon color, cu o cameră ataşabilă, sistem de fişiere şi care avea şi care putea reda şi muzică. Am găsit unul prin ziar cu 2 milioane, o afacere superbă după părerea mea. Mi-am dat seama că m-am înşelat în momentul în care l-am pus la încărcat, iar după 4 ore nu se încărcase deloc. Service o săptămână, schimbat bateria, plătit 200.000 de lei pe reparaţie.
Telefonul ăsta a suferit multe la viaţa lui. A îndurat mai multe suferinţe decât combatanţii din cele 2 războaie mondiale, a văzut orori care nu pot fi povestite. A căzut în „ecran” de prea multe ori aşa că într-o zi s-a hotărât să se ducă într-un loc cu multă verdeaţă, departe de mine. Într-un cuvânt, l-am scăpat pe scări de i-au sărit toate şuruburile… Rest in pieces!
Următorul telefon l-am primit de la tata. Nu era nou, dar era mult mai avansat decât toate Siemensurile la un loc. Nu-mi plăcea meniul, fiind obişnuit cu simplitatea Siemens. Aveam grijă de el ca de ochii din cap. Chiar dacă nu avea memorie decât pentru un mp3, camera nu funcţiona şi bateria ţinea maxim o zi. Totuşi mergea internetul. Atâta grijă am avut de el încât l-am uitat la facultate şi dus a fost şi ăsta… S-a cărat fără a spune măcar un „La revedere”. Şi-a luat bagajele şi nu l-am mai văzut până azi.
Am revenit la vechea dragoste Siemens, de data asta brănduit de cei de la Benq. Am fost obligat de preţ să-mi aleg Benq-Siemens A31, un telefon mai simplu decât ecuaţia cu o necunoscută pentru un olimpic la matematică. N-avea cameră, n-avea card şi nici empetrei. Avea doar un ecran color şi atât.
Din primul salariu, m-am hotărât să-mi iau un telefon adevărat. O unealtă multi-funcţională, bună la toate. M-am oprit la Motorola V360 un telefon care avea cameră foto/video, card de memorie, sistem de fişiere, mini-usb, bluetooth, başca avea şi clăpiţă. A31 a aterizat la frate-miu, care l-a terminat fizic după câteva luni. La service ăia mi l-au terminat şi psihic , aşa că era numai bun de aruncat la gunoi. Nenea de la garanţie s-a uitat la mine prelung şi mi-a spus răspicat că nu-mi poate repara pe garanţie pe motiv că e zgâriat şi că a umblat cineva în el. „Dracu” îi zic eu în gând, ieşind pe uşă!
Momentan am acelaşi telefon, pentru că e perfect pentru ce-mi trebuie mie. Mă pot conecta la internet pe calculator, am card de 512 Mb, ţine bateria vreo 2 zile… Nu am vreun motiv să-mi iau telefon de nuştiucâte sute de lei doar pentru a fi în pas cu moda… nu-mi trebuie nuştiucâţi „megapicseli” la telefon şi nici o grămadă de funcţii pe care oricum nu le folosesc.
Si eu tocmai m-am descotorosit de un v360. De ce? Nu pentru ca voiam sa fiu in pas cu moda ci pentru ca bateria ajunsese sa ma tina jumatate de zi fara sa vorbesc la el, iar la Service reparatia depasea milionul. Asa ca am hotarat sa-mi cumpar de la un prieten cu 250 RON un Nokia 3250 de care sunt foarte multumit :D
dacă va ajunge să ţină bateria juma de zi, atunci va deveni istorie
Well whaddaya know, avem 2 tel in comun ;)
Primul tel l-am avut si eu in clasa a 10-a, cu cartela ca ai mei nu aveau chef sa dea banii ca sa vb eu cu colegii pe care oricum ii vedeam in fiecare zi.. :) Era un alcatel, rebutat de la tata. In a 11a pe la craciun- behold! Siemens A50 de care cred ca a avut tot poporul :) Am jucat pe el jocul ala cu cutiutele de am luat-o razna. Of cors devenise frustrant ca toata lumea avea tel ala…Plonjase la un moment dat prin clasa vreo 5 metri, descompus…dar tot functiona!
La un an, mi-au luat un Motorola mic si albastru – eu vroiam sa aiba leduri albastre!!! Si a avut :) …si a avut si aruncari pe coridor la scoala.
Primul tel color, la un an dupa, un sony ericsson T110 parca… Ala si-a luat o tranta superba, l-am aruncat de la vreo 3 metri pe jos, a ricosat in calorider…dar nu avea nici pe dracu, numai cativa pixeli morti :)
La inca un an dupa, a urmat Motorola V360v. Ala negru cu argintiu :) eram tare incantata de el, mai ales ca era primul pe care nu il cerusem eu, ci vazuse tata oferta la el. Nu imi venea sa cred – eu, tel din asta? Puteam sa aleg V3 in locul lui dar…nu! Am vrut 360’u :P Dupa aia toti mi-au zis ca am fost fraiera ca trebuia sa iau V3…dar nu mi-a placut niciodata, really, plus ca meniul si everything else era la fel. Cu un card de 512 Mb a devenit si mp3 player de vis :D Tel asta si-a luat atatea guri de asfalt ca daca era V3 se facea tzandari de mult.
…iar in mai anul asta, din salariu propriu si motivata si de prietenul de atunci, la o ofera misto, am luat un Nokia N73 – tel foarte destept, mare ce-i drept dar face chiar tot ce am nevoie. Marele avantaj a fost (si e) ca suporta fisiere word/excel/acrobat, ceea ce a insemnat ca pt jumate din sesiunea de vara am invatat pe troleibuz, mergand la munca (din Schei pana la Carrefour e ceva), mi-am luat cateva cursuri sub forma de poze pe el (3,2 mp :D), a si folosit caaa sursa de inspiratie la un examen sau doua, si evident cu card de 2 Gb a devenit mp3,4 player, suporta video, ca organizer e f bun, unlimited msg storage, nu tre sa sterg nimic de pe el…si pot eventual sa le stochez pe memory card, insa deocamdata am vreo 800 in memoria interna si mai intra :))… Nu imi trebuie nimic mai mult si nimic altceva. E tel perfect! Bateria, 3 zile used at will, mai mult daca sta fazan. L-am decodat din Vodafone si il folosesc si aici, fara probleme.
:) scuze pt comm cat un post dar mi-a placut tare ideea :D
aha, deci următorul telefon va fi n73… evident după ce v360 va expira de tot.
apropo, nu ştiu de ce, dar comentariul tău a intrat automat în moderare… poate e prea lung, că nu conţine cuvinte obscene. :)
eu nu mă supăr, poţi scrie un comentariu cât 10 posturi dacă ai timp.
:) depinde ce setari ii dai, am patit si pe alt site…
N73 rulz! :D l-am luat la vreoooo 500 de lei, total cu “garantia” de 75 de lei (risc de varsta…dracu) si transfer de responsabilitate
Da acu ai d-ala android
Am dat bani putini. Si nu are chestii inutile, gen Iphone :D