Îmi cer scuze încă o dată pentru rarele ocazii în care mai aberez pe aici.
Acum ceva timp am avut o problemă personală. Mi s-a întâmplat ceva, poate o să vă împărtăşesc şi vouă, într-o zi cu soare. N-am devenit emo, nici n-o să mă vedeţi la ştirile protv, agăţăt printr-un copac. Pur şi simplu, s-a întâmplat o belea.
Am fost însă uimit de reacţia cunoscuţilor, care se bucurau nespus de tare la aflarea veştii. Parcă dăduseră norocul peste ei, ca turcii-n Moldova, parcă erau fraţi cu Ogică. Brusc, feţele li s-au luminat, frunţile li s-au descreţit la auzul veştii. Ce bine-mi pare că ai luat în sfârşit şi tu ţeapă.
Trist, dar oamenii ăştia există printre noi şi ne readuc aminte că suntem totuşi români, şi capra vecinului e întotdeauna mai frumoasă, mai bogată în lapte şi mai cornută. Şi dacă moare, atunci iese cu chef în casa vecinului.
ce tare ai fost aici….