Încep articolul cu o frază decupată din ziarul Evz:
“Boala Lyme se manifestă în trei etape. Prima o reprezintă manifestările cutanate, care trec în câteva săptămâni. Alte simptome apar şi la câteva luni de la muşcătura căpuşei. În acest timp însă bacteria s-a instalat în organism şi afecteză articulaţiile, inima. În a treia etapă apar afecţiuni ale sistemului central nervos (paralizii faciale, chiar meningită), dar şi tumefierea articulaţiilor.”
Boala de mai sus este provocată de muşcătura căpuşelor, care în mod obişnuit trăiesc pe animale. Adică pe maidanezi.
Ca să închei rapid, avem o listă cu posibilele opţiuni pentru a scăpa de maidanezi:
1. Varianta susţinută de toate ONG-urile şi de toţi iubitorii de câini: ridicarea maidanezilor, sterilizarea lor şi returnarea lor în teritoriu.
2. Varianta pe care toată lumea ar accepta-o: sterilizarea şi cazarea definitivă a maidanezilor în padocuri special amenajate.
3. Varianta mai puţin agreată de ONG-uri şi iubitorii de câini: ridicarea maidanezilor, cazarea temporară în padocuri special amenajate, iar după o perioadă limitată (30 de zile) câinii care n-au fost adoptaţi să fie eutanasiaţi. Prin eutanasiere nu mă refer la o bâtă în cap, ci metoda practicată în toate ţările civilizate: injecţie letală. Timpul este suficient pentru orice iubitor să adopte câte un căţeluş drăgălaş şi să-l cazeze la ei acasă. Abandonul va fi grav pedepsit, bineînţeles.
De ce să susţii 3, şi nu 1 sau 2?
Varianta unu mi se pare cea mai stupidă. Motivele sunt nenumărate: prin sterilizare se urmăreşte dispariţia maidanezilor atunci când aceştia mor din alte cauze: bătrâneţe, boli, foamete, accidente. Rămâne problema mizeriei lăsate în urmă de aceştia, zgomotul, bolile produse (vezi mai sus boala Lyme). Dai mulţi bani şi nu faci nimic. Nu rezolvi problema maidanezilor, ci doar o amâni.
Varianta 2 ar fi de preferat, însă costă enorm de mult. Un padoc mare poate caza 1000 de câini. Deci numai în Bucureşti trebuiesc construite 100 de asemenea padocuri, care trebuiesc îngrijite zi de zi. Asta înseamnă cel puţin 1000 de angajaţi, şi un spaţiu de cel puţin 160.000 de mp: 40X40 m fiecare padoc (minim) X 100. Asta înseamnă 16 hectare amenajate la marginea Bucureştiului. Trebuie mâncare, îngrijire şi servicii medicale asigurate javrelor timp de cel puţin 10 ani. Cifrele sunt orientative: 100.000 de câini doar în Bucureşti, 10 angajaţi la un padoc de 1000 (deşi ar trebui mult mai mulţi). Adăugăm nişte legi usturătoare: câinii de companie obligatoriu sterilizaţi, iar abandonul grav pedepsit cu nişte amenzi usturătoare şi extindem ideea la nivel naţional. O să avem aşa: 100 de padocuri doar în Bucureşti plus încă 100 în fiecare judeţ. Adică 4200 de padocuri în total, 672 de hectare la nivel naţional.
Vor trebui 42.000 de angajaţi. La un salariu de 1000 de lei pe lună (deşi unii sigur vor fi voluntari), ar veni cam 42.000.000 de lei pe lună, doar salariile. Cineva susţinea pe un forum şi care era împotriva eutanasierii că achiziţionează cu 20 de lei un săculeţ cu oase de pui, care-i ajunge O LUNĂ pentru căţeluşul ei. Ăsta ar fi minimul: 20.000 de lei pe lună/padoc, adică 84.000.000 lei la nivel naţional. Aş mai adăuga şi 1 kw/lună (un bec, minim) plus ceva mături şi produse de curăţenie: 50 de lei/lună/padoc. Iarna (punem 3 luni de iarnă, minim, nu 6 cât a fost anul ăsta) trebuie şi încălzire: electrică, pe gaz, sau pe lemne, care costă şi aia, şi e obligatorie (nu poţi ţine animalele în frig, doar să faci economie). La un spaţiu de 1600 de mp, ar trebui o centrală serioasă, care înghite cel puţin 2000 de lei pe lună. Ar veni cam 6000 de lei x 4200 = 25.200.000 lei pe an la nivel naţional.
E o variantă de luat în seamă, dacă s-ar putea realiza cu fonduri obţinute de la iubitorii de animale în mare parte (90%), iar restul de 10% de la buget: suntem totuşi în România, ţara care are prea puţine spitale şi prea multe biserici, deci banii de la buget ar putea ajuta nişte oameni în loc de nişte câini.
Varianta 3 este o variantă mai ieftină, şi mai rapidă. Susţinută de aceleaşi legi de mai sus: amenzi la abandon plus obligativitatea sterilizării animăluţului de companie, poate fi o alegere mult mai bună.
În prezent doar trei ţări din Europa sunt ÎMPOTRIVA EUTANASIERII câinilor maidanezi sănătoşi: Germania, Grecia şi Italia (pagina 19).
Sergent says
Bun articolul. Ar fi putut lipsit totusi partea cu “Boala Lyme” pentru a fi totusi perfect obiectiv.
Imi place calculul. Poate ai timp si resurse sa faci niste calcule si pentru variantele 1 si 3. Ar fi extrem de interesant de vazut o comparatie de costuri.
victorblog says
@sergent: o sa ma interesez pe la ceva medici veterinari sa iau in calcul eutanasierea a 100.000 de caini versus sterilizarea a 100.000 de caini.
La o cautare rapida pe google, ar fi cam asa:
1. Sterilizare 100.000 de caini, proportie de 55% femele si 45%masculi: 6.875.000 lei la preturile de aici . Sa zicem ca se va face si mai ieftin, avand in vedere ca multi se ofera voluntari. Dureaza relativ putin, din cat am inteles, cam 20 de minute/exemplar. Adaugam inca 25 de lei vaccinul polivalent si o deparazitare (pe asta o punem gratuit, să zicem): 2.500.000 lei. Asociatia Vier Pfoten sustinea aici ca poate steriliza 70 de exemplare pe zi, asta ar insemna cam 1400 de zile (aproximativ 4 ani).
2. Eutanasiere: Costurile date de ONG-uri bineînţeles că sar de ordinul sutelor de euro. O eutanasiere costă cam 20 de lei plus transport şi incinerare (cam 1000 de lei la tona). Deci 2.000.000 doar eutanasierea.
Consider 4 kg o greutate medie (desi poate fi un caine si mai greu) ar fi cam : 400.000 de kg, deci 400X1000, inca 400.000 de lei.
Si la 1 si la 2 trebuie prindere + transport + cazare o zi: 65 de lei prinderea si 8 lei cazarea (sa zicem ca o taiem in cazul sterilizarii).
Preturile le-am luat din articolul de aici, preturi oficiale de la o societate specializată, nu preturi anuntate de primarii pe siteurile lor.
Sergent says
La eutanasiere trebuie sa iei in considerare nu doar o zi de cazare ci 30. Probabil ca daca o sa se voteze totusi o lege legata de problema asta nu o sa se accepte eutanasierea imediata ci dupa 30 de zile.
Alta problema de luat in considerare: La sterilizare transportul se face dus-intors in teritoriu. La eutanasiere transport e dus + transport catre incinerare (care e mai ieftin fiind calculat la tona nu la exemplar).
De asemenea, la sterilizare trebuie tinut cont si de costurile pe care le are statul anual cu cainii: vaccin antirabic, curatenie etc.
Succes cu calculul!
victorblog says
@sergent: cazarea e greu de calculat, pentru că nu pot şti de pe acum care va fi rata adopţiilor. Poate se adoptă 20.000 de câini în 2 zile, apoi pauză, sau 1000 in 3 zile şi în ultima zi 60.000.
Transportul e inclus automat în tariful hingherilor de prindere (sau poate asociaţiile îi vor plimba gratuit). Deci nu e dus-întors din câte-mi dau seama pe acolo. Am încercat să tai din costuri cât s-a putut ca să pot da o idee MINIMĂ a costurilor, nu un cost exact (e foarte greu de estimat).