Ce 44 de ani de comunism au lăsat urme adânci în neamul românesc. Pe lângă economia făcută la produsele absolut necesare (săpun, pastă de dinți, șampon), românul a mai rămas cu ceva: cu nesimțirea și cu durerea acută în cur față de vecin.
Citesc aici despre niște oameni care-s supărați pe Primăria București că le-a reabilitat strada. După trei ani, ce-i drept, dar au terminat lucrarea. Sunt supărați pentru că, atenție, nu mai sunt lăsați să parcheze pe liniile de tramvai. Voi vă dati seama câta nesimțirea aveau locatarii ăia? Câta durerea-n cur față de reguli și de tot ce înseamnă civilizație aveau băieții ăia? Evident, au pus-o și de un protest, doar-doar vor sensibiliza pe careva. Au scos nevasta, purcelul, copilul la înaintare, plus o portavoce de jucărie, ca să trezească luptătorul din bucureșteanul nesimțit, care parchează unde vrea el. Și, dacă se fac parcări, musai să fie moca, că de-aia au murit unii la Revoluție.
Motivul, spun reprezentanţii municipalităţii, este unul cât se poate de simplu: cei care locuiesc în această zonă vor locuri de parcare gratuite, pentru care să nu plătească nicio taxă.
Draghe șofeur, mașina nu e un drept, e un moft. Iar dacă n-ai unde parca, sau ești prea zgârcit să plătești taxă anuală pentru parcare, nu-ți iei mașină, iei autobuzul, bicicleta sau trăsura. Cam așa fac și berlinezii și parizienii și austriecii. Numai că ei n-au boala cronică a voastră, aia cu durerea. Și, din păcate, s-ar putea să mai treacă vreo 25 de ani până scăpați de ea.