Apple’s iSnort
O aplicaţie creată special pentru toţi cei care simt nevoia, dar nu au cu ce. Gata, m-a convins îmi iau iPhone.
Mutule priveşte si învaţă. (more…)
O aplicaţie creată special pentru toţi cei care simt nevoia, dar nu au cu ce. Gata, m-a convins îmi iau iPhone.
Mutule priveşte si învaţă. (more…)
A fost lansat cu surle şi trâmbiţe imnul turistic al României. Toată lumea, de la cel mai mic blogăraş până la blogfatherşii noştri s-au grăbit să-l critice: că nu-i mişto, că versurile sunt naşpa, că melodia e naşpa, că filmulețul (care btw nu era cel realizat de ministerul Turismului) nu e mişto etcetera etcetera.
Când am avut noi vreodată un imn al turismului în România? Aud… niciodată. Când am beneficiat de o minimă promovare peste hotare? Aud… niciodată. Ştie neamţul, englezul, americanul de România ca destinaţie turistică? Ştie că avem atâtea minunăţii ale naturii, mai multe ca ţările lor de baştină? Normal că nu.El ştie ca România e ţara aia cu capitala la Budapesta (normal, ungurii ştiu să se autopromoveze) mai ştiu ceva despre Hagi, Nadia şi femeile noastre care arată mai bine decât ale lor. Atât.
Cu atitudini din astea de Gică Contra sau de „suntem români şi suntem proşti” nu vom (more…)
Că românul e frate cu codrul probabil ştiaţi. Că românului îi plac lucrurile gratuite, ştiaţi. Fiind an electoral, micii şi berea merg de minune pentru alegători. Numai că alegătorii sunt cam ţărani, deşi locuiesc într-o capitală europeană şi nu ezită nicio clipă să-şi împartă pumni şi înjurături. Mari oameni, mari caractere.
Marean are şi o explicaţie : “Eu sunt si mic si mare si in momentul cand apare soarele rasare si vor fi lucrurile si bere va curge si micii exista.”
Bine, încă nu s-a aflat ce fuma Marean şi de unde-şi cumpără marfa. (more…)
În google reader am 44 de bloguri pe care le urmăresc constant. Asta înseamnă: „X a scris bine, voi reveni”. Încerc să particip la discuţii, însă câteodată nu-mi iese.
Nu vreau să las impresie greşită, aşa că recitesc comentariul de vreo zece ori. Rescriu de vreo 5-6 ori dacă subiectul merită dezbătut sau dacă vreunul aberează grav pe acolo. Ca de exemplu blogatu. Bine, el nu dezbate nimic, doar scrie poveşti pentru copii retardaţi. Nu-mi aprobă comentariile, deşi nu conţin niciun cuvânt injurios. Să revenim totuşi pentru că încep să aberez.
Scriu comentariul. Îl rescriu până iese cum vreau eu. Aşa cum fac cu (more…)
Ieri am fost la film. Am plătit biletul şi am aşteptat eliberarea sălii. Între timp am cumpărat şi un suc. 5 lei. Sticla de 0,5. Proastă decizie, pentru că la filmul ăsta nu poţi pune pauză şi să te duci la toaletă comună.
În sală noi şi încă un cuplu. Ultimul rând, locurile G4 şi G5. E prea devreme totuşi… începe lumea să vină. Dezamăgire pentru mine, chiar aşteptam vreo piţipoancă de mall sau vreun specimen al florei urbane care să deranjeze cu ceva. Să am ce vă povesti. Educaţi domne, oamenii ăştia.
Începe filmul cu obişnuitele reclame. Un el cât dulapul şi o ea cât mătura îşi fac apariţia. Au întârziat. Normal că se aşează fix în faţa noastră. În sfârşit, de când vă aşteptam. Bag mâna în buzunar să scot telefonul. Silfida îi face (more…)
Am terminat de vizionat ultimul episod din Heroes. Am rămas profund dezamăgit de finalul capitolului unui serial care promitea multe. Aşa m-a pierdut şi prison break pe parcurs, parcă nu-l mai urmăresc cu aceeaşi curiozitate până la capăt.
Sylar nu moare nici la sfârşitul acestui capitol, pentru că va lua forma şi amintirile lui Nathan. Deşi, dacă vă aduceţi aminte, Claire şi mai nou şi Peter aveau capacităţi regenerative, adică puteau să-l învie pe bietul Nathan. Claire a mai făcut-o cu Noah, injectându-i sângele ei, putea să o mai facă încă o dată. Probabil scenariştii au memoria scurtă şi nu-şi aduc aminte ce s-a întâmplat în episoadele precedente.
Au ales o variantă foarte (more…)