Am citit zilele trecute un status de pe facebook, care mi-a dat de gândit. Nu-l mai ţineţi minte pe Gheorghe, Andrei Gheorghe şi emisiunile sale, însă omul are dreptate: bicicliştii sunt noua minoritate care-şi urlă drepturile peste tot, însă tot ei sunt ăia care încalcă orice regulă, pentru că, nu-i aşa, sunt în minoritate.

I-aş asemăna cu ungurii care visează Secuimea, cu ţiganii care visează numai drepturi, dar nu şi îndatoriri, cu fetiţele vesele care defilează în parade libidinoase în mijlocul unui popor de habotnici. Vor drepturi, însă se pişă pe îndatoriri cu jet.

Zilele trecute am văzut un biciclist supărat Citeste mai departe »

Păi ce, crezi că-s fraier să vă zic? DĂ CLICK ACUM pe filmuleţul de mai jos, dacă vrei să afli! Citeste mai departe »

Citeam de când mă ştiu, chiar dinainte de a călca pragul clasei a I-a. Citeam basme, citeam romane poliţiste, citeam chiar şi cărţile din biblioteca părinţilor, alea interzise copiilor. Veneam la şcoală cu ochii umflaţi de cearcăne, de mă întreba învăţătoarea ce fac seara şi cine m-a bătut.

Citeam reviste, ziare şi dezlegam integrame, citeam Libertatea, când nu era tabloid.  Îmi plăcea ziarul Citeste mai departe »

Nu ştiu dacă v-am zis că lucrez la o firmă de construcţii. Programul de lucru e variabil, iarna freci mentosanul p-acasă (dacă nu mai ai zile de concediu, atunci îţi iei concediu fără salariu ), iar vara  lucrezi zece ore. Aşa este stipulat în contractul de muncă, aşa se lucrează, pentru că vara sunt condiţii mai bune de lucru (se subînţelege de ce).

Eh, la doi paşi de mine,  onor domn Scripcaru s-a apucat de dărâmat şi reconstruit un pod (ăla de la ieşirea spre Sînpetru). Are o singură bandă de circulaţie pe sens, deci trebuie şi semafor, pentru dirijarea circulaţiei. Vă recomand să evitaţi zona pe la nouă dimineaţa sau pe la cinci seara, pentru că-s nişte cozi ca pe vremuri la carne. Muncitorii de acolo muncesc, nu zic că freacă luleaua, însă lucrează până pe la trei jumate, oră la care abandonează sculele şi pleacă.

Şi nu, nu e vorba de “eh, aşa e la români, zi-ne ceva nou!”, pentru că am exemple destule de firme româneşti care au reuşit să termine o lucrare la termen, fără întârzieri, fără zeci de mii de motive.

Să-mi fie cu iertare dom’ primar, dacă se construieşte în ritmul ăsta, podul va fi gata în acelaşi timp cu autostrada suspendată a lui Oprescu, sau Comarnic-Braşov a lui Ponta. Adică la anul şi la mulţi ani!

Întotdeauna i-am considerat nebuni pe oamenii ăştia, acum am aflat de ce. După ce cazi trei sute de metri în gol şi n-ai nici măcar o fractură, trebuie să fii nebun de legat să continui sportul ăsta.  Citeste mai departe »

Sunt unul din oamenii care se bucură că Becali a ajuns unde-i e locul, însă ceva mă face să rămân cu picioarele pe pământ: justiţia nu-şi face treaba, cel puţin nu cum ar fi trebuit. Am urmărit spovedania de aseară a deţinutului oier şi, pe lângă neobişnuitele-i aberaţii, am remarcat că Jiji avea dreptate într-o privinţă: două complete de judecată, formate din cei mai buni magistraţi ai României, au dat două sentinţe diametral opuse. Nu se poate ca un complet de judecată să te scoată curat ca lacrima, iar cel de-al doilea să te scoată puşcăriaş. Asta înseamnă una din două: ori un complet e corupt, ori a greşit grav de tot. Ori a lăsat în libertate un infractor, ori a condamnat un om cinstit (cel puţin în dosarul ăsta).

Ştiu, la fel ca Al Capone, Becali a fost prins cu cea mai mică mâţă-n sac, dar nu e relevant. Relevant ar fi că Justiţia Română mai are mult până departe. Şi n-am început să vorbesc încă despre Dosarul Transferurilor, acolo unde două judecătoare au decis să reia de la zero un întreg proces, doar pentru că lipsea o hârtiuţă.

Ştiţi care e melodia cu cele mai multe voturi negative de pe youtube? Baby, interpretată de Justin Bieber. Comentariile negative abundă, lumea înjură p-acolo. Ştiţi ce-a făcut Bieber? L-a durut fix în basca aia de baseball pe care o poartă peste tot. Videoclipul e urcat de trei ani pe youtube, e la fel de patetic, dar omul care se ocupă de cont n-a făcut nicio schimbare.

Deliriumul tremens al primarului ciudat al staţiunii cu nume de babă a văzut lumina internetului de câteva zile. În doar o zi de la lansare a primit mai multe voturi negative decât pozitive, iar comentariile erau pline de înjurături şi reacţii negative. Ce a făcut omul care se ocupă de canalul MediaProMusic? În purul stil românesc, a dezactivat comentariile şi sistemul de vot. Să nu cumva să dai rating negativ melodiei, ci să se contorizeze vizualizările. C-aşa-i la Mamaia!

Un set de opt fotografii, continuare a articolului de aici.
Pluginul nu funcționează pe dispozitivele mobile.

Piața Sfatului

Manea: creație contemporană cu rădăcini în cultura muzicală încă predominant otomană a boierilor din România sud-estică a începutului de secol 19, conform wikipedia.  Nu ar fi nicio ruşine să asculţi manele, doar că… maneaua de azi nu seamănă deloc cu maneaua de ieri. Maneaua modernă a apărut prin anii ’50 în comunităţile ţigăneşti, ca reacție la sofisticata muzică lăutărească. Aşa ca idee, muzica lăutărească nu e aceeaşi chestie cu maneaua.

“Se folosește un limbaj simplu, adesea stereotip (fapt cauzat și de ritmul alert în care se produc noi piese, astfel încât în puține cazuri compoziția și producția reușesc a fi realizate fără compromisuri – cu atât mai puține în cazul autorilor de manele puțin cunoscuți). Concepte-cheie, întâlnite în textul celor mai multe piese, sunt: banii, mașinile, dușmanii, femeile ș.a.”

Conform wikipedia,  majoritatea populației, între 80% și 90% ascultă manele cel puțin ocazional. Printre nefericiţi l-aş include şi pe subsemnatul, care ascultă fără voie manele, chiar şi în ziua de azi. Deh, maneaua e peste tot, una a scăpat ca fiind imnul staţiunii Mamaia. Citeste mai departe »

Aşa arată în anul de graţie 2013 un site al unei instituţii publice: Citeste mai departe »