Cum era aia: să faci ce face popa, nu? :D

LE: Tipul cu barbă chiar e preot, iar cel bătut a făcut imprudenţa să treacă pe lângă biserică, doar ca să scurteze drumul spre casă. Superb!

Trecând prin piaţa centrală din Câmpina, oraş aflat la o aruncătură de băţ de Ploieşti, plin de oameni care aspiră la statutul de poliţist milog al Guvernului, ne-am întâlnit cu o cunoştinţă. Omul era din Buzău, însă venea să-şi vândă marfa la Câmpina. Mirare, uimire, însă n-am priceput în ruptul capului DE CE bate atâţia kilometri când are piaţă fix în buricul Buzăului. Bine, n-are aer condiţionat, însă e mai aproape.

Ieri am fost în Buzău, cu nişte treburi. Am trecut şi prin piaţa de legume şi fructe, plină de indieni de altfel. M-au interesat doar preţurile la roşiile de grădină (aşa se lăudau „producătorii”): de la 1,6 lei până la 2 lei pe kilogram. Ieftin domle, îmi zic eu, scărpinându-mă în barbă, amintindu-mi că în Câmpina kilu de „roşii de grădină” era 5 lei.

Apăi la aşa profit frumuşel, la ce naiba să te chinui în piaţa din Buzău, când la câţiva kilometri mai la stânga pe hartă, cineva plăteşte triplu?

Apoi se trezeşte, bagă un articol înduioşător până la lacrimi despre cât de nefericiţi sunt ei, ţiganii, apoi trage din ţigară şi se mângâie în barbă, mulţumit că a făcut încă o faptă bună.

Să cităm din înţelepciunea-i :

„Cât timp românii vor crede că problema etniei este refuzul de a munci, nimic fundamental nu se va schimba”

Doamne fereşte, cum poţi crede aşa ceva stimabilule? Ei muncesc din răsputeri la cules de portofele şi la dat în cap. Tu crezi că e muncă uşoară?

„Modernitatea înseamnă, în esenţa sa ultimă, opţiune socială şi politică. Iar opţiunea ţine de educaţie. E un proces care trebuie început acum. Roadele vor veni peste o generaţie.”

Dacă în comunism ţiganul era obligat să meargă la şcoală sub ameninţarea puşcăriei, ce i-ar putea ţine astăzi în şcoli? Alocaţia de 45 de lei? Bunătatea cadrelor didactice, sau pacheţelul gustos al lui Gigel? Banii de buzunar al lui Vasilică, şparliţi sub formă de taxă de protecţie? (Ultima se poate cere şi la poarta instituţiei).

„Dacă nu vom reuşi să le deschidem, în sfârşit, porţile ţiganilor, ne vom trezi închişi în propria noastră teamă, asediaţi de cei pe care ignoranţa noastră i-a trimis, cu mâinile şi minţile legate, la marginalizare.”

Amice, NU trebuie să deschidem nici măcar o poartă. Ţiganii au metodele lor, omologate pentru a intra în casa ta şi fără să le dai tu voie. Precum zice bine unul dintre comentatori, ţiganii au şperaclu, daltă, ciocan şi rangă.  Sau în cel mai fericit caz, dacă poarta e din fier, se mulţumesc să o care până la cel mai apropiat centru de colectare a fierului.

Hauzi, dha neşte hafine nu vrei?

Nu sunt un înrăit al fotbalului, însă îl practic de câte ori am ocazia. Jucăm minim trei echipe, cinci jucători de câmp plus portarul pe terenul din curtea şcolii. E cel mai nasol teren din cauza denivelărilor şi gropilor, însă nu mă plâng. Maradonna şi Pele pe maidan au cunoscut consacrarea. :D

Terenul în cauză este înconjurat însă de nişte case, iar casele de obicei au geamuri (mai puţin la ţigani, pentru că ei au folie din plastic). În timpul în care am fost plecat, cineva a reuşit să spargă un geam de la o distanţă de cel puţin 30-40  de metri. Nu ştiu cine îi convinge că-s prea buni la fotbal, nu ştiu ce rude au la aviaţie, însă unii reuşesc şi performanţa asta. Proprietarul a reţinut mingea, până vinovatul va plăti geamul. Paguba nu e mare, e geam normal nu termopan. Nici mingea nu e extrem de scumpă.

Ştiu una şi bună: dacă greşesc, plătesc. Am spart ceva, îl plătesc. Am stricat ceva ce nu e al meu, mi se pare de bun simţ să-l repar sau să-l înlocuiesc.  Adică îmi asum responsabilitatea.

Se punea problema unei colecte pentru plătirea geamului spart. Având în vedere că nici măcar nu eram prezent când s-a spart geamul, nici nu s-a pus problema. Nu era o sumă mare, era echivalentul unei cutii de bere de fiecare.

Când am auzit de campania Let’s do it Romania, mi s-a părut o idee excelentă, ba chiar aveam de gând să mă înrolez ca voluntar. Însă mi-am dat seama că strâng gunoaiele altora. Când identifici o problemă, mai întâi elimini cauza, apoi o rezolvi.

Ce scriam aici s-a adeverit.  S-au strâns gunoaiele într-o zi, a doua zi erau şi mai multe. Amenzi şi/sau munca în folosul comunităţii, apoi o curăţenie generală. Aşa eşti sigur că după ce faci o Românie mai curată, o şi păstrezi aşa.

Discutam acum câteva zile cu un prieten. Îmi povestea cum s-a cunoscut el cu o tipă drăguţă. Toate bune şi frumoase, până când respectiva i-a mărturisit că nu crede în Dumnezeu.  Adică nu crede în existenţa unei divinităţi cu barbă, care supraveghează la mersul lucrurilor pe pământ, care pedepseşte lichelele şi arde bebeluşi nou-născuţi, doar pentru că, şi citez acum din vorbele unui credincios, părinţii au făcut păcate la viaţa lor.

În secunda următoare i-a dat papucii fără să clipească. Cum să nu crezi în Dumnezeu?

Am mărturisit tuturor rudelor apropiate că nu am intenţia să fac nuntă în biserică. Imediata reacţie a celor din jur a fost promptă: Vaaaai, dar nu se poate!

Acum o întrebare pentru cei care au chef să răspundă. Dacă vă întâlniţi jumătatea, care corespunde din orice punct de vedere cu partenerul/partenera ideal/ă, apoi aflaţi că e de altă religie (şi ateismul e un fel de religie), ce faceţi?

Hai să pun şi un chestionar, pentru că şi-aşa n-am mai pus de mult.

 Loading ...

Vizitează şi pagina de chestionare.

M-am întors dintr-o mică vacanţă şi abia acum mi-am făcut chef să scriu ceva.

Înţeleg atunci când un om e fericit că se căsătoreşte şi trebuie să arate tuturor asta. Înţeleg că fericirea şi-o exprimă prin muzică. Înţeleg că muzica trebuie să fie de petrecere şi e strict problema lui ce gusturi are în materie de muzică.

Dar de ce, repet, de ce trebuie ca eu să aud de vreo 4-5 zile muzica lui? E bloc, sunt oameni la doi metri de tine. Sunt oameni care vor să se odihnească, nu trebuie să asculte ultimul album al lui Guţă, sau al lui Paleru.

Da, după ora 23.00 nu se mai aude nimic. Însă de la 7 dimineaţa până târziu în noapte se aud trilurile. Bineînţeles, cu mici pauze, că mai trebuie să mai şi doarmă omul, nu numai să chefuiască.

Într-un fel sunt privilegiat: am muntea şi marea lângă mine. Muntele e la doi paşi, am numai păduri şi verdeaţă cât cuprinde. Nu stau în oraş, deci nu inspir aşa multe noxe.

Marea e de fapt lacul de acumulare. Are vreo 7 km lungime şi adâncime variabilă. Apa caldă şi relativ curată ţine loc de mare. N-avem nisip fin, dar nici marea noastră nu are. Manele E, mizerie SUNT, cocalari E cât cuprinde. Singura diferenţă dintre lacul ăsta şi mare este salinitatea apei.

Pozele de mai jos sunt făcute acum doi ani. Din păcate, acelaşi peisaj se regăsea şi acum o săptămână: pet-uri, cutii de detergenti, recipiente de înălbitor, seringi, ace şi alte minuni. Cei de la Apele Române au venit si au curăţat relativ zona, lăsând-o puţin curată. Locul e perfect şi pentru grătar, şi din câte ştiu eu nimeni nu interzice înotul sau campingul acolo. Problema nu o reprezintă cei de la Apele Române, care şi-au dat cât de cât interesul, ci oamenii. Ai o sticlă de apă sau de bere. CE faci cu ea? Încă una în plus în mormanul de gunoaie nu strică, nu?

Astăzi, înainte să plec, am observat grămada de gunoaie de la suprafaţa apei. Pluteau peturile şi resturile menajere ca nişte păsări moarte, în derivă. Mâine, zona va fi la fel ca cea din pozele de mai jos. E atât de greu să cari o sticlă sau o cutie de bere până la un coş de gunoi? Poate aşa se va simţi responsabil şi vecinul şi vecinul vecinului, şi poate peste 3-4 ani nu va mai fi nevoie ca Apele Române să cureţe lacul decât de eventualii copaci căzuţi în ape.

Şi nu, seminţele nu sunt biodegradabile. Atâta timp cât ele dispar în câteva luni, nu sunt biodegradabile, deci nu se scuipă direct pe jos.

Dap, refrenul mă obsedează :

Via Sebi

Cotrobăiam prin bibliotecă şi am dat de doua cărţi de-ale copilăriei, pe care le-am răsfoit până s-au desprins paginile. Recuperaţi şi refolosiţi a fost prima carte din care am reuşit să fac şi eu ceva practic. Are o grămadă de chestii folositoare prin ea, ce-i drept pentru copilul Victor. Cine mai poartă mocasini făcuţi din bucăţi de piele reciclată, când îi poţi cumpăra ieftin de la piaţă? Cine mai construieşte zmee, lanterne şi cântare când le poţi cumpăra la fel de ieftin de pe piaţă?

A doua carte găsită este Preparaţi singuri o carte cu o grămadă de reţete chimice, cu aplicaţii în toate domeniile. N-am reuşit să fac nici măcar o reţetă de acolo, dar visam cu ochii deschişi la ziua în care o să construiesc un mini-vulcan, o lacrimă de Batavia (lacrimă din sticlă ce rezistă la lovituri de ciocan, dar se face praf dacă-i rupi o bucăţică din coadă) sau calorifer de buzunar (amestec de substanţe, care în contact cu apa se încălzesc şi-şi menţin temperatura  vreo două ore).

Datorită lui Arhi, am găsit şi un site extern de cărţi. Am găsit şi ce mă interesa pe mine, cu livrare gratuită în România. Preţul cărţii e de vreo 50 de lei, dar merită fiecare bănuţ.

Am constatat că acum nu am timp şi nici de unde să găsesc nimic folositor pe internet. Sigur, există mii de site-uri folositoare, dar cine stă să le reţină. Alta e o carte tipărită, pe care să o ţii în mână, alta e o carte electronică, vizibilă doar pe un monitor, sau pe un reader.

Deşi am mii de cărţi electronice prin calculator, n-am citit nici una. După cinci minute mă dor ochii şi o închid.

Se pare că şi PROTV-ul a dat afară nişte corectori.