Nu ştiu dacă v-am zis că lucrez la o firmă de construcţii. Programul de lucru e variabil, iarna freci mentosanul p-acasă (dacă nu mai ai zile de concediu, atunci îţi iei concediu fără salariu ), iar vara  lucrezi zece ore. Aşa este stipulat în contractul de muncă, aşa se lucrează, pentru că vara sunt condiţii mai bune de lucru (se subînţelege de ce).

Eh, la doi paşi de mine,  onor domn Scripcaru s-a apucat de dărâmat şi reconstruit un pod (ăla de la ieşirea spre Sînpetru). Are o singură bandă de circulaţie pe sens, deci trebuie şi semafor, pentru dirijarea circulaţiei. Vă recomand să evitaţi zona pe la nouă dimineaţa sau pe la cinci seara, pentru că-s nişte cozi ca pe vremuri la carne. Muncitorii de acolo muncesc, nu zic că freacă luleaua, însă lucrează până pe la trei jumate, oră la care abandonează sculele şi pleacă.

Şi nu, nu e vorba de “eh, aşa e la români, zi-ne ceva nou!”, pentru că am exemple destule de firme româneşti care au reuşit să termine o lucrare la termen, fără întârzieri, fără zeci de mii de motive.

Să-mi fie cu iertare dom’ primar, dacă se construieşte în ritmul ăsta, podul va fi gata în acelaşi timp cu autostrada suspendată a lui Oprescu, sau Comarnic-Braşov a lui Ponta. Adică la anul şi la mulţi ani!

Întotdeauna i-am considerat nebuni pe oamenii ăştia, acum am aflat de ce. După ce cazi trei sute de metri în gol şi n-ai nici măcar o fractură, trebuie să fii nebun de legat să continui sportul ăsta.  Citeste mai departe »

Sunt unul din oamenii care se bucură că Becali a ajuns unde-i e locul, însă ceva mă face să rămân cu picioarele pe pământ: justiţia nu-şi face treaba, cel puţin nu cum ar fi trebuit. Am urmărit spovedania de aseară a deţinutului oier şi, pe lângă neobişnuitele-i aberaţii, am remarcat că Jiji avea dreptate într-o privinţă: două complete de judecată, formate din cei mai buni magistraţi ai României, au dat două sentinţe diametral opuse. Nu se poate ca un complet de judecată să te scoată curat ca lacrima, iar cel de-al doilea să te scoată puşcăriaş. Asta înseamnă una din două: ori un complet e corupt, ori a greşit grav de tot. Ori a lăsat în libertate un infractor, ori a condamnat un om cinstit (cel puţin în dosarul ăsta).

Ştiu, la fel ca Al Capone, Becali a fost prins cu cea mai mică mâţă-n sac, dar nu e relevant. Relevant ar fi că Justiţia Română mai are mult până departe. Şi n-am început să vorbesc încă despre Dosarul Transferurilor, acolo unde două judecătoare au decis să reia de la zero un întreg proces, doar pentru că lipsea o hârtiuţă.

Ştiţi care e melodia cu cele mai multe voturi negative de pe youtube? Baby, interpretată de Justin Bieber. Comentariile negative abundă, lumea înjură p-acolo. Ştiţi ce-a făcut Bieber? L-a durut fix în basca aia de baseball pe care o poartă peste tot. Videoclipul e urcat de trei ani pe youtube, e la fel de patetic, dar omul care se ocupă de cont n-a făcut nicio schimbare.

Deliriumul tremens al primarului ciudat al staţiunii cu nume de babă a văzut lumina internetului de câteva zile. În doar o zi de la lansare a primit mai multe voturi negative decât pozitive, iar comentariile erau pline de înjurături şi reacţii negative. Ce a făcut omul care se ocupă de canalul MediaProMusic? În purul stil românesc, a dezactivat comentariile şi sistemul de vot. Să nu cumva să dai rating negativ melodiei, ci să se contorizeze vizualizările. C-aşa-i la Mamaia!

Un set de opt fotografii, continuare a articolului de aici.
Pluginul nu funcționează pe dispozitivele mobile.

Piața Sfatului

Manea: creație contemporană cu rădăcini în cultura muzicală încă predominant otomană a boierilor din România sud-estică a începutului de secol 19, conform wikipedia.  Nu ar fi nicio ruşine să asculţi manele, doar că… maneaua de azi nu seamănă deloc cu maneaua de ieri. Maneaua modernă a apărut prin anii ’50 în comunităţile ţigăneşti, ca reacție la sofisticata muzică lăutărească. Aşa ca idee, muzica lăutărească nu e aceeaşi chestie cu maneaua.

“Se folosește un limbaj simplu, adesea stereotip (fapt cauzat și de ritmul alert în care se produc noi piese, astfel încât în puține cazuri compoziția și producția reușesc a fi realizate fără compromisuri – cu atât mai puține în cazul autorilor de manele puțin cunoscuți). Concepte-cheie, întâlnite în textul celor mai multe piese, sunt: banii, mașinile, dușmanii, femeile ș.a.”

Conform wikipedia,  majoritatea populației, între 80% și 90% ascultă manele cel puțin ocazional. Printre nefericiţi l-aş include şi pe subsemnatul, care ascultă fără voie manele, chiar şi în ziua de azi. Deh, maneaua e peste tot, una a scăpat ca fiind imnul staţiunii Mamaia. Citeste mai departe »

Aşa arată în anul de graţie 2013 un site al unei instituţii publice: Citeste mai departe »

Google a făcut o chestie mişto, cu ajutorul căreia poţi vedea un timelapse al oricărui loc de pe Terra. Poţi vedea, spre exemplu, cum s-au dezvoltat oraşele, cum au secat unele mări (lacuri) sau, în cazul României, cum au dispărut pădurile (sau cum au dispărut pădurile amazoniene). Hărţile n-au cine ştie ce rezoluţie, însă e o idee cât se poate de bună.

În comuna mea natală se poate observa barajul în stadiul incipient, când lacul nu exista, iar Braşovul arăta mai verde prin 1984. Citeste mai departe »

O bună prietenă de-a mea s-a hotărât ca de ziua ei de naştere să le facă o mică bucurie unor copii amărâţi. Aşa că a copt şi a frământat zeci de prăjituri şi, împreună cu mai mulţi voluntari, a purces spre locul numit “Satul celor 70 de bordeie”, un loc de o sărăcie lucie. Surprinzător, 98% dintre locuitori sunt de etnie rromă.

Eh, v-aţi aştepta ca oamenii să se bucure la vederea pacheţelelor cu mâncare şi haine. Ei hait, aţi presupus greşit! Pensionarul român în luptă cu alţi duşmani aflaţi la coadă la tigăi rămâne pui mic. La fel şi lupii pe care-i vedeţi pe Discovery sau prin filme, devorând un stârv de căprioară. Evident, tot femelele fătătoare de mulţi puradei erau nemulţumiţe: ba că e laie, ba că e bălaie, ba că nu le place, ba că-s prea puţine. Citeste mai departe »

Astăzi mă plictiseam pe acasă şi am zis să dau o fugă până la Raliul Braşovului.

Am remarcat că unii oameni n-au nici măcar cel mai mic sentiment de conservare, traversând aiurea şi mergând prin exteriorul curbei, adică acolo unde e cel mai posibil ca maşina să derapeze. Eu îi zic selecţie naturală.

Câteva poze şi un filmuleţ scurt: Citeste mai departe »