Pornind de la versurile melodiei de aici( cu mulţumiri lui Duţu) mi-am amintit de o chestie din generală.

Se întâmpla prin clasa a III-a. Primeam ca orice copil teme pentru casă, iar manualul avea şi răspunsuri la sfârşit. Însă nu-ţi dezvăluia CUM s-a ajuns la soluţia respectivă. O colegă s-a gândit la un truc: ce-ar fi dacă, pornind de la CE SE CERE, înmulţind, scăzând şi adunând nişte numere inventate să ajungă la REZULTATUL tipărit pe ultima foaie a manualului?

Bineînţeles că ne muşcam căciula de ciudă, nereuşind să înţelegem CUM  a reuşit sa rezolve ea cea mai grea problemă. Şi atunci era o chestie de orgoliu să rezolvi singur problema, nu ca acum.

Se pare că inventivitatea unui copil de clasa a III-a a fost preluată şi de clasa politică de acum. Nu contează CUM se face, contează REZULTATUL.