Românii nu sunt obişnuiţi să recicleze. Poate doar să recicleze fierul şi alte metale preţioase celor mai negri dintre noi. Bineînţeles contra cost, pentru că pe moca nimeni nu mişcă un deget!
Mulţi se gândesc să recicleze dar nu prea au variante. Coşuri de gunoi separate nu prea există decât prin marile oraşe. Sticlele PET sunt aruncate peste tot, fără ruşine. Voi posta în câteva zile nişte poze cu nesimţirea la români. Munţi de PET-uri goale, aruncate de românul nepăsător.
Duminică am fost la o iarbă verde, pe lac. Apă caldă, deşi cam murdară, căldură cât cuprinde şi mulţi oameni. Implicit şi multe grătare, mici şi bere. La PET bineînţeles. Ce a rămas în urma lor e de nedescris: munţi de gunoaie, sticle şi focuri uitate aprinse. Ce e de făcut? Locul ar fi superb dacă nu ar exista mizeriile lăsate în urmă de „turişti”.
Am auzit de o lege prin care vom fi răsplătiţi pentr fiecare sticlă PET sau doză de aluminiu reciclată. România e obligată de UE să recicleze 14 % din masa totală de plastic. Adică: 20 de bani pentru PET şi 18 bani pentru doze. Nu e mult, dar suficient. Suficient pentru cei care se ocupă de reciclarea metalelor acum, încât să se reprofileze. Poate aşa nu mai fură atâta fier, cabluri şi capace de canal.
„PEEEEETTTTT-uri cumpăăăăăărrrrrrăăăăăăăămmmmmm”
Leave a Reply