Da, ştiu, încă un articol despre nesimţirea la români sau despre lenea şi improvizaţiile meşterilor români.
Acum câteva zile, s-a spart o conducta de apă fix in faţa blocului. O conductă care de-abia fusese instalată cu multă mândrie de fostul primar, pentru a mai aduna nişte voturi. O lucrare făcută prost de nişte muncitori români, cu lenea în sânge.
De câteva zile bălteşte apa şi nimeni nu vine să verifice măcar. Zici că e un izvor subteran. Apa bolboroseşte printr-o crăpătură făcută în beton. Azi-dimineaţă (de fapt la ora 10) o echipă de muncitori mă trezesc ca să-mi spună să mut maşina din faţa blocului ca să aibă loc să lucreze. Şi nu eram singurul… toată parcarea (circa 5-6 maşini) au fost mutate ca să aibă ei loc. Nu zic nimic, mut maşina, băieţii vin cu excavatorul… deja mă gândesc că au început lucrul. Din apartament se aud tot felul de zgomote venind de la meşterii de afară. Ceva zgârie pe beton. Ce bine, măcar au început să facă şi ei ceva. Îmi văd de ale mele, în timp ce afară meşterii îşi vedeau de-ale lor. După vreo 2 ore în care nu am observat ce au meşterit ei pe afară, ies până la magazin. Deja mă aşteptam să văd ditamai craterul în faţa mea şi meşterii lucrând de zor. Când colo, să vezi minune. Apa tot băltea, betonul nu era dat la o parte, dar în schimb au făcut ceva. Au acoperit crăpătura prin care ieşea apa cu … pământ. Bineînţeles că apa şi-a făcut loc prin altă crăpătură.
O nouă zi de lucru s-a sfârşit pentru meşterii cei iscusiţi. Mâine o luăm de la capăt.
Leave a Reply