Am văzut şi eu aseară a doua parte a meciului de fotbal oină de aseară al României. În marea lor majoritate pescari, naţionala Insulelor Feroe a ţinut piept românilor aproximativ o oră. Vă daţi seama ce chin pe săracii români. S-au scremut ei aşa vreo oră să dea un gol, apoi încă 30 de minute să-l apere. Atât de penibili au fost, apărau acel rezultat cu dinţii, în loc să atace şi să răscumpere înfrângerea ruşinoasă cu Lituania.
Mă simţeam ca la un meci împotriva unei ţări cu renume în fotbal. Apăram acel 1-0 cu preţul vieţii, deşi, sincer, eu până nu am cautat pe wikipedia, habar n-aveam pe unde e situată ţara asta numită Insulele Feroe. Fotbalişti profesionişti nu au, pentru că e ţara prea mică. Pescari, poliţişti, avocaţi toţi s-au chinuit din răsputeri să învingă o natională a României, prea slabă şi prea încrezătoare în şansele de reuşită. Chiar în ultimele minute, era să egaleze pescarii, profitând de retragerea echipei noastre în jumătatea proprie.
Dar, după lupte crâncene, mai ceva ca cele cu turcii, a, obţinut, în sfârşit cele 3 puncte, atât de necesare. Măcar acum putem spera. Doar atât.
Franţa de-abia a bătut pe Serbia cu 2-1, iar Lituania se pare că e deja pe primul loc, după ce a câştigat cu 2-0 în faţa Austriei. Asta ar trebui să ne puna serios pe gânduri.
Leave a Reply