Plecăciuni în faţa Funcţionarului

Câţi dintre noi nu au plătit în viaţa lor nu au apelat la serviciile Poştei Române? Câţi dintre voi nu aţi trimis vreo scrisoare, colet, telegramă sau câţi dintre voi nu aţi fost să va ridicaţi alocaţia sau să plătiţi facturi la Poştă? Cred că, începând de la vârsta la care ţi se dă alocaţie şi până la vârsta la care primeşti pensie, fiecare român a trecut pragul acestei instituţii de stat. Totuşi este imposibil să nu observi faptul că acel gemuleţ prin care comunici cu funcţionarul este foarte mic, şi mai mereu este plasat foarte jos, astfel încât tu, umil client, să faci o plecăciune în faţa funcţionarului. Oare acestea nu sunt semnele unei civilizaţii comuniste, de mult apuse? De ce noi ca şi clienţi trebuie să ne umilim şi să riscăm spondiloze, scolioze sau alte boli specifice aplecatului? De ce trebuie să fim primiţi cu răceală de functionarii  care lucrează în acea gaură neagră mică şi rece? De ce trebuie să îndurăm toate astea doar pentru a plăti o factură nenorocită, sau pentru a ne ridica un colet.

Pentru facturi există întotdeauna băncile, dar ce te faci cu coletele? Plecăciune Majestatea Ta Funcţionarule! O tu, cel care are dreptate, şi care are nevoie de pauză fix când ajungi tu în dreptul ghişeului! O, tu măiestuos artist care pictezi chitanţa cu încetineala melcului turbat în curbă! O, tu babă acră care te uiţi la mine pe sub ochelarii „fund de borcan” doar pentru că am îndrăznit să întreb de unde se cumpără timbre. (normal că de la alt ghişeu, ce credeaţi).

P.S.: În titlu am scris intenţionat numele Lui cu majusculă.