De bun simţ II- Mulţumescul

V-am povestit aici cum nu  suport eu oamenii care uită să facă un duş înainte să vină într-un loc public plin de oameni.

Mulţumescul e acel cuvânt scăpat printre dinţi drept răsplată pentru un necunoscut/vecin/coleg/rudă ca urmare a unei binefaceri efectuată asupra propriei tale persoane. El poate fi însoţit de o sumă de bani, un obiect de valoare sau pur şi simplu în stare naturală.

Dacă cineva îţi va ridica portofelul de pe jos, pentru că eşti bou şi-l uiţi în staţia de autobuz, nu te sfii, bagă şi tu un mulţumesc. Nu-ţi cad dinţii, să ştii!

Dacă un client îţi înapoiază cei 5 lei daţi în plus ca rest, mulţumeşte-i fă vaco! Altfel data viitoare (pentru că sigur va mai exista) nu vei mai avea norocul ăsta.

Dacă cineva îşi sacrifică din timpul său pentru a te ajuta pe TINE, un necunoscut, consideră că ţi-a făcut o mare favoare. Pentru a scrie cuvântul multumesc (fără diacritice) durează între 2 şi 10 secunde pentru a-l tasta. Nu te va durea mâna!

Dacă un client îţi atrage atenţia că voi, nişte comercianţi cinstiţi, aveţi în raft marfă expirată, exprimă-ţi mulţumirea că nu a chemat OPC-ul şi prin alte cuvinte în afară de : „fir-ar”,  „o, da” , „voi verifica”, „e vina colegului de la raionul x”. Un mulţumesc ar fi de ajuns.

Dacă cineva îţi dă prioritate, deşi tu, măreţe conducător de bemveu neînmatriculat în România, habar n-ai că în sensul giratoriu cel care circulă  în interiorul lui o are mai mare ca a ta, oboseşte-te şi măcar mulţumeşte-i  altfel în afară de scoaterea degetului mijlociu pe geam şi prin acţionarea claxonului.

Pentru că e posibil ca valoarea  hârbului lui să  nu  întreacă valoarea unei cepe degerate, şi în consecinţă să dea doi bani pe caroseria ta galvanizată şi implicit pe şucărismul tău.

Se pot accepta şi alte formulări ca : „mersi”, „ms” , „să trăieşti” , „săru’mâna”, „mc”.

De ce mă agit cu articolele astea? Pentru că am observat că ţopârlanismul, cocalarismul şi mârlănia domină România. (Şi jur că n-am vrut să iasă rimă).

Sursa pozei.