Michael Jackson trăieşte
… da, pe bune. Trăieşte în Malaezia, şi cântă fenomenal: (more…)
… da, pe bune. Trăieşte în Malaezia, şi cântă fenomenal: (more…)
S-a tot dezbătut subiectul ăsta. Mai ceva ca Elodia, mai ceva ca Maicăl Jackson.
S-au făcut saituri, au curs mii de poze. Poza de mai jos nu e cu nimic mai diferită ca celelalte. E un Seat, probabil luat la second din Germania. Are număr preferenţial, cu spaţiu între grupul de litere care formează judeţul şi restul numărului de înmatriculare. Ceea ce nu e posibil, decât dacă eşti mai şmecher decât legea. Pentru că numerele nu se dau după muşchiul şi preferinţa ta.
Şi totuşi, proprietarul maşinii de mai jos e mai şmecher decât ceilalţi pentru că (more…)
Merită să o reauzim pe ea, unica speranţă a muzicii româneşti: (more…)
Watchmen, cum zic americanii şi englejii. Un film de tot rahatul, fără cine ştie ce efecte speciale şi un scenariu de toată jena. Am adormit de vreo şapte ori la…
Lumea mea este plină de forme şi culori, mami nu vorbeşte, si nici tati , pasărelele nu cânta, iar eu , raman sa va scriu povesti pentru ca nu l-am luat pe NU in brate dar nu pot inca sa vi le spun . Eu nu am auzit niciodată, pe nimeni, vorbind si inca nu stiu cum sa fac asta .
Numele ei e Luana Marina, şi are numai un an jumate. Suferă de hipoacuzie neurosenzoriala bilaterala profunda, sau mai pe scurt, trăieşte într-o lume surdă.
Are nevoie de un implant cohlear, (more…)
Realitatea fură. Nimic anormal. Sursa pozei: http://forum.transira.ro/ de la care a preluat-o Codres, apoi Zoso, apoi toată lumea. Bineînţeles, fără precizarea sursei. Pentru că, nu-i aşa, a trimis-o un „telespectator”.
Şi ca de obicei lumea îşi dă cu părerea. Că sunt nişte leneşi, proşti şi că „aşa e românul” şi „asta e ţara în care trăim”. De fapt, ăştia sunt oamenii care trăiesc în ţara asta.
De fapt, mass-media manipulează. Şi o suge puternic în acelaşi timp. Pentru că (more…)
Ieri mă grăbeam spre facultate să-mi aranjez ultimele foi în dosarul de master. Cică noi ăştia cu patru ani „e mai proşti ” ca ăia care au făcut cinci ani, şi e musai să dăm şi la master. Mă rog… traversez parcul Titulescu, când nişte zgomote foarte ciudate îmi atrag atenţia. Ziceai că trage cineva cu puşca.
Fără să mă intereseze subiectul, mă grăbesc spre trecerea de pietoni, şi trec pe lângă un pensionar. Într-o mică paranteză, pensionarul tipic de Braşov: cu o vestuţă cu multe buzunare (probabil pentru piesele de şah), cu o pălărie pe cap, foarte antipatic şi curios peste măsură. Pensionarul îl lua la rost pe un poliţist comunitar. De fapt îl (more…)