Când eram mai tânăr mergeam la şcoală cu trenul. Era mai ieftin şi avea şi baie, în caz că te tăiau nevoile. Mereu îl vedeam pe tipul ăsta negricios care umbla tot timpul prin vagoane şi care avea mereu un ziar la subraţ. Avea o ureche crestată, probabil vreo cicatrice din Vietnam. Cum vedea un loc liber, se aşeza şi începea să se joace cu trei discuri de cauciuc:
-Asta are, asta n-are, care-i cea câştigătoare?
La început oamenii nu păreau interesaţi. La un moment dat, un „oarecare” pariază 100.000 pe discul din mijloc. Stupoare, câştigă încă pe atât şi pleacă mulţumit. Easy money!
Schema a funcţionat, păcăliciul din dreapta lui a muşcat. Prima oară e fără bani. Ghiceşte. A doua oară cu bani. Negriciosul e cam chior, dar iute de mână. În scurt timp face o suma frumuşică şi părăseşte vagonul, lăsând în urmă oameni care-şi dădeau cu palma peste ceafă a nedumerire.
Astăzi nu mai merge şmecheria. Oamenii s-au deşteptat, nu mai sunt atât de naivi. Însă de-aia s-a reinventat super-bingo!
Gheretele cu bilete au apărut ca ciupercile după ploaie prin Braşov. Studenţi, muncitori şi pensionari speră că vor reuşi într-o zi să ia potul cel mare. Însă ei nu înţeleg că de fapt pompează bani în buzunarul negriciosului.
Mare dreptate ai acest bingo baga bani in buzunarele la alti…ce sai faci daca e foamea mare pe la noi.