De vreo patru săptămâni, primăria s-a hotărât că drumul plin de tranşee merită şi el o soartă mai bună. Şi pentru că tot s-a nimerit să fie campanie electorală, s-au gândit să-l asfalteze. Bravo, excelent!
Şi cum prin noiembrie de obicei e frig, au apucat să pună doar jumătate din borduri. Nici pomeneală de asfaltare sau alte SF-uri de genul ăsta. Până s-au chinuit ei să pună 50 de borduri mi-au tocat mie nervii. Încet, c-aşa-i românul.
În Braşov e altă poveste. Lângă mine se dărâmă o clădire. De aproape un an se tot chinuie să o dărâme. N-am înţeles nici până acum de ce n-au legat o bilă de macaraua aia şi să-i curme suferinţa. Mă rog.
Problema e, că de dimineaţa la 7 până seara la 17.00 se lucrează intens. Adică un tip cu un picamăr se distrează cu nervii mei. Au dărâmat clădirea, însă TREBUIE să sfărâme fiecare bolovan. N-am înţeles de ce, însă AŞA TREBUIE. Şi ca să fie tabloul complet, eu nu l-am văzut să ia pauză.
Acum, mă scuzaţi trebuie să-mi iau algocalminul de la ora 11. Apoi cel de la ora 12…
Pacat ca n-ai pus si ceva poze, un filmulet ceva si eventual si o referinta. Adica cine sunt “maestrii”. Ar trebui sa fie o un anunt undeva la vedere :)
Măcar cineva munceşte în ţara asta:)
@marius ola: toată vara tipul ăla a frecat menta şi lucra maxim juma de oră. Apoi când s-a apropiat termenul limită a băgat ca eroul.
Am locuit o vreme langa o zona in care se construiau niste blocuri. Cat era lumina afara nu puteam sta cu geamul deschis, de galagie. Si era vara si n-aveam aer conditionat
@Alexandra: aer conditionat? ce-i ăla? Eu am alergie la zgomote acum. :)