Într-o seară discutam cu nişte prieteni. Din vorbă-n vorbă s-a ajuns inevitabil şi la discuţia despre prietene/femei etc. Mie îmi reproşau faptul că, atunci când aveam prietenă, eram sub papuc. Adică ce zicea ea, era lege.
La o adică, mi se pare normal să ieşi în club cu prietena şi nu să o laşi singură acasă, să mergi împreună prin magazine sau să te plimbi prin parc. Şi atunci când iubeşti pe cineva, mi se pare normal să-i faci pe plac, atâta timp cât favoarea se întoarce şi nu exagerează. Adică mersul la bere cu băieţii să nu se transforme în obicei zilnic şi „ora zece” să nu se transforme în „au cântat deja cocoşii”.
Şi ca regulă generală: dacă în grupul de prieteni cu care mergi la o bere există cel puţin o fată (care vine cu jumătatea) TREBUIE luată şi prietena/soţia/amanta, pentru că altfel se duc favorurile reciproce.
Adevărul este că femeile au întotdeauna dreptate. Şi cam trebuie să le-o dai de fiecare dată atunci când iubeşti. Despre orgolii nu încape vorbă. E o lege a iubirii:)