Recunosc, sunt dependent

Nu cred că există zi în care să nu mă gândesc să consum. Dacă se întâmplă să trec pe lângă magazin, voi cheltui întotdeauna şi ultimul bănuţ să-mi satisfac poftele.

Într-o seară geroasă aveam de ales dintre două lucruri: să iau taxiul sau să o iau pe jos şi să-mi cheltui ultimii bani (venisem de la un blogmeet) pe un pachet. Nu ştiu cum să o descriu, e o permanentă senzaţie de foame, accentuată fix în momentul în care trec pe lângă magazin. Cred că mi-aş vinde şi căciula doar pentru a savura chiar şi câteva minute.

De fapt, dacă mai scriu mult despre dependenţa mea, ajung să mă îmbrac şi să plec prin troiene până la magazin.

Ştiu că v-ati prins deja din titlu că e vorba despre celebrul sandwich de la Panini, despre care am mai vorbit mai demult. Unii  credeau că e vorba despre o femeie.

Pot spune că, în general, îmi plac mâncărurile sănătoase, iar dacă dau de o roşie cultivată în grădină, şi nu în seră, atunci pot scoate din buzunar chiar  şi 10 lei pe kilogram. Da, sandwichul evocat mai sus nu e sănătos, însă nici o dependenţă nu e, aşa-i?

Guvernul va scumpi mâncărurile junk, adică nesănătoase. Vin cu o întrebare: ce e mai periculos: margarina (plină de E-uri dubioase) sau untul (care se presupune a fi făcut  din lapte, fără conservanţi artificiali)? Întreb, pentru că se pare că au acelaşi preţ (poziţia 19-20 din tabel), iar eu am un pachet de unt pe care-l consideram ca fiind mâncare sănătoasă.

A doua chestie: ce dependenţe aveţi voi?