De când mă ştiu, primăvara venea automat şi cu ridichi. Fie că le cumpăram din piaţă sau din magazin ridichile erau delicatesele de primăvară, bune în orice fel: în salată sau consumate pur şi simplu fără ca mama să ştie că dispar din frigider ca Hayssam.
Cum au apărut ridichile prin pieţe, am dat iama prin ele. Legătura era vreo doi lei, dar se putea negocia cu producătorul autorizat care le vindea (nu-i zic ţăran pentru că nu era). Gustul lor nu se compara cu ce ştiam eu din copilărie. Aveau gust de… nimic, şi erau pline de apă, pentru că o puteam vedea cum se scurge.
Tabelul de mai jos e fotografiat într-un magazin de pe lângă mine. Înţeleg că lămâile, mandarinele, pomelo, kiwi şi alte fructe exotice se cultivă în ţări mai calde, însă ardeiul gras, cartofii, castraveţii, mărarul, merele, morcovul, usturoiul şi varza chiar nu se mai cultivă în România? E chiar atât de ieftin să aduci din China sau Turcia decât să cultivi la noi, mult mai sănătoase şi, cel mai important, mult mai gustoase?
astea sunt calitatea antâia…anyway cand vii in Brasov?
@qwerty: păi şcoala începe luni. Deci vin joi. :)
Glumeam, luni sunt la poalele Tâmpei.
e clar ne trebuiesc multe,multe fructe.
@bucur: si legume, nu uita de legume.