Meseriaşul român

Acum câteva zile, proprietarul a mobilat camera în care stau: paturi, dulapuri, o masă. Mobilierul a venit în bucăţi, urmând a fi asamblat de firma care a efectuat transportul (preţul era inclus).

Doi meseriaşi se ocupau cu asamblarea mobilierului, iar al treilea părea un fel de şef. După ce au cărat pachetele pe scări, oamenii s-au odihnit. Erau obosiţi se pare (să nu fiu prea răutăcios, erau totuşi mai multe module, destinate altor chiriaşi). S-au odihnit vreo juma de oră, apoi, normal, au trebuit să mănânce (era ora 10). A mai trecut o jumătate de oră.

S-au apucat de lucru cu o greaţă specifică gravidelor. Patul l-au montat uşor, la fel şi dulapul. Problemele au venit la reglarea uşilor dulapului (erau prea sus, avea nişte spaţii aiurea). Prima dată am crezut că e om meticulos şi vrea să facă o treabă bună. Deja îmi imaginam un articol pe tema asta: Meseriaşul român care chiar face treabă! Apoi mi-am dat seama că el de fapt freacă duda, deşurubând şi înşurubând în acelaşi loc, aceleaşi şuruburi, doar pentru a trece timpul. Încă o oră frecată aiurea pe banii angajatorului.

Vorba aia: voi vă faceţi că ne plătiţi, noi ne facem că muncim.