N-am nimic împotriva bicicliştilor. Îi consider un fel de eroi, pentru că au curajul să se avânte într-o junglă formată din şoferi mai periculoşi ca o maimuţă la comanda unei nave spaţiale. Dar nu pot, sub nicio formă, să-i înţeleg pe bicicliştii care se cred maşini. Am impresia că au o dorinţă vagă de a muri.
Dacă o maşină se ciocneşte cu o alta ai parte de nervi, table îndoite, înjurături, dar nimeni nu e rănit (la o viteză respectabilă, de oraş). Scuteriştii sunt obligaţi să poarte o cască şi o vestă reflectorizantă. Motocicliştii au echipamente de protecţie care le poate salva viaţa (un traumatism cranian e tot ce le trebuie ca să ajungă în lumea umbrelor).
Bicicliştii n-au nimic. Nici cască, nici vestă, nici reguli, uneori nici faruri sau frâne. Deşi habar n-au regulile de circulaţie, se avântă în giratorii ca Spiderman de pe clădiri, cu capul înainte, sperând ca cineva să oprească. Pistele de biciclete nu sunt perfecte, dar măcar în Braşov există. La alţii e mult mai rău.
inca nu am ajuns sa intelegem clar ca pe bicicleta nu e ca in masina….din pacate
ba mergem la o plimbare cu bicicletele pe la vara?nu am mai fost demult si nici bicicleta nu mai merge de la ultimul accident cand am calcat un tir cu ea:d