-Uite-o cât e de amărâtă, zice bunul samaritean când trece pe lângă o ţigancă. Bagă mâna în buzunar şi culege monedele rătăcite. “Şi-aşa mă încurcă prin buzunare, măcar fac un bine cuiva amărât” îi trece prin gând.
Totuşi, îmi pare rău că n-am filmat un episod desprins din Filantropica. O ţigăncuşă nespălată colecta bani de la trecători, cu aceeaşi placă obosită: „Să-mi iau şi eu o pâine”.
Mai târziu, fiind la coadă să cumpăr ceva, am observat-o. Tac-su a cumpărat un pachet de ţigări folosind numai monede de 5, 10 şi câteva de 50 de bani. Ţigăncuşa stătea şi se hlizea la trecători, molfăind nişte bomboane.
-“Cât costă bricheta aia?” întreabă mustăciosul.
-“Doi lei şi cincizeci de bani” răspunde vânzătoarea.
Cumpără un chibrit, că-i mai ieftin.
Îmi cumpăr o apă minerală şi primesc rest 50 de bani. Aceeaşi bani strânşi de ţigăncuşă de la trecători. Banii tăi, trecătorule, banii munciţi de tine şi cheltuiţi pe ţigări şi alcool ieftin de un mustăcios care-şi foloseşte copiii la cerşit. Iar tu îl întreţii.
Da, aici e problema. Ca gestul in sine este unul frumos. Te gandesti ca nu ai ce face cu banii/leii in cauza, dar uite ca ajuti pe cineva. Si apoi realizezi ca de fapt ajuti o intreaga mafie ce se bazeaza pe mila ta. Pentru ca, daca nu e tatal ce si-a trimis copilul sa produca bani de tigari si bautura, sunt retele intregi ce se dezvolta pe gandul tau cel frumos.
De-aia nu mai am eu ganduri frumoase cu cersetorii. Nici sa impresionez domnita de langa, nici ca sa ajung in raiul ipotetic.