Mă uitam ieri pe geam la un ţigan care dădea de zor la un târnăcop. Nu, nu fura fier vechi, era angajat (probabil zilier) la o firmă. Săpa omul de ziceai că n-are plămâni. La nici o sută de metri de el, nişte conaţionali de-ai lui au blocat un sens al şoselei ca să descarce fierul vechi dintr-o căruţă. Cred că nu-i zi să nu văd aceeaşi căruţă, oprită în faţa centrului de colectare. Puradei, pirande, coloraţi şi colorăţei descarcă de zor fiare şi cabluri, furate dintr-o fostă uzină, cel mai probabil. Clar nu-s de prin gospodăria proprie.
Omul nostru îşi continua liniştit de săpat.Primeşte bani puţini, dar măcar sunt munciţi. La final, a intrat în sediu, s-a spălat pe faţă şi pe mâini şi a plecat acasă.
Pentru mine, omul ăla, care era mai bronzat decât Bănel, nu era ţigan, era muncitor. Ţigani erau ăia de urlau puţin mai încolo.
Foto via.
Exact asta i-am explicat și eu unui taximetrist din Dublin aseară. Diferența e la ce face omul, nu la cum arată.
@Dorin: exact. Ţigan poate fi şi românul care scuipă seminţe pe jos, sau care aruncă gunoiul de la etajul trei. La fel e şi ţăranul care n-are semnalizare sau care umblă fără faruri seara, când plouă sau e ceaţă, la fel şi ciobanul care apare la televizor şi porcăie pe cine apucă.
M-a bucurat articolul tau.
Pana la urma, indiferent de ce etnie, rasa, religie, orientare sexuala etc era omul acela, el isi castiga respectul prin munca sa.
Ar fi asa bine daca ne-am axa mai mult pe exemplele pozitive, si nu atat pe cele negative.