Am fost ieri la film. Câteva impresii şi idei despre film:
– E lung cât o zi de post. Două ore jumate în care eşti pregătit pentru deznodământ. Două ore jumate de scene statice, plictisitoare. La un moment dat ecranul se face negru, poţi dormi liniştit.
– Filmul are în spate romanele Tatianei Niculescu Bran despre tragedia de la Tanacu de acum câţiva ani.
– Interpretare excepţională a actriţelor principale. Valeriu Andriuţă e magistral în rolul de stareţ.
– Puţină ironie fină în scena de început adresată religiei: “Crede şi nu cerceta”. Evident, filmul n-a prins bine în rândul bisericii.
– Încă nu înţeleg rolul fratelui retardat al Alinei.
– Aceeaşi problemă a filmelor româneşti: se termină absolut stupid, fix când nu te aştepţi. Pleosc, luminile se aprind, ăsta e filmul.
– Rare momente de umor în care publicul râde înfundat, de parcă cineva a făcut o glumă porcoasă în ora de religie.
– Eterna şi fascinanta Românie în care eşti tratat de bolile schizofrenice legat şi cu Biblia în mână.
Filmul a luat două premii la Cannes, însă eu era să adorm la un moment dat. Nu pot să zic că nu am înţeles de ce Mungiu a ales să lungească anumite secvenţe, alegând să detalieze viaţa monahală şi zbuciumul actriţei principale, însă sunt sigur că era mult mai bine dacă acţiunea nu se întindea atât de mult.
Per total filmul intră în categoria “De văzut”, dar nu pierzi nimic dacă nu vezi filmul.
Leave a Reply