În comuna noastră au fost odinioară cincizeci de câini. Maidanezi agresivi şi înfometaţi. N-aveam termopane p-atunci şi-i auzeam în fiecare seară cum urlă la lună şi cum se bat pe fiecare bucăţică de mâncare găsită. Cincizeci de câini erau alergaţi în fiecare seară cu biciul de paznicul de jos, care mai scăpa şi câte-un “‘raţi ai draculi de câini” printre puţinii dinţi rămaşi.
Cineva, nu ştiu exact cine, a avut o idee genială: o vulpe deja moartă a fost aruncată între câini. A doua zi s-a auzit că vulpea era turbată şi că, da, aţi ghicit, câinii sunt suspecţi de rabie. Şi cum câinele turbat se eutanasiază…
Îmi amintesc şi acum de ziua în care am sosit de la facultate. Pustiu pe străzi, linişte deplină noaptea, nu tu bici, nu tu lătrat, doar zgomotul gândurilor mele.
Aseară am dormit doar o oră. Potăile latră la orice mişcă, de la maşină la bicicletă, de la babă la ultimul beţiv, la lună, la stele, la porci zburători. Ştiu, toate oraşele şi comunele din România au problema asta, dar aici s-a găsit rezolvarea. E nevoie doar de o vulpe.
Ah, şi în Braşov se poate. Nu ştiu cum a făcut-o, dar funcţionează. Puţin mă interesează dacă e vulpe, mistreţ sau puşcă turbată.
Iubesc foarte mult animalele! :x Și nu accept nici în ruptul capului ca cineva să le facă vreun rău.
La capitolul “câini vagabonzi” mai înainte de toate, ar trebui toți nebunii eutanasiați. Oamenii ăia “săltăreți” nu sunt conștienți că ei fac mai mult rău decât bine!!! Ei nu sar în ajutorul câinilor, ci împotriva societății. Problema stă la oameni, nu la câini… <):)
Mie-mi plac câinii la nebunie, însă nu-s de acord să umble printre noi. Se tot discută pe marginea subiectului de vreo 23 de ani şi nimeni n-a făcut nimic. Soluţii? Neah, să facă guvernul. Uite că pe aici s-au luat nişte măsuri. Bune sau rele au rezolvat măcar problema.