Dragostea e complicată

-Deschide uşa, fă, futu-ţi gura mă-tii, a răcnit omul cât dulapul, forţând uşa din pal. Ea nu a răspuns, doar tremura în spatele uşii.

-Fă, te omor şi pe tine şi pe toate neamurili tale. Deschide, făăăăă! zise el, urlând ca tarzan în cădere liberă.

Ea e o tipă slăbuţă, cam 30 de kile, olteancă şi rea de gură. El are o sută de kile, e bronzat şi nervos. Şi dă cu piciorul în uşă mai ceva ca fotbaliştii în minge. Şi înjură. Mai ceva ca fotbaliştii. De fapt, înjură mai ceva ca Becali la Antena 1. Uşa se deschide şi aflu motivul pentru care bucata de pal a devenit loc de pelerinaj şi de închinare pentru picior. Omul cât un munte e gelos. E gelos pe colega de cameră a oltencei.  Habar n-am de ce, nu prea mă interesează problema lor, eu îmi duc berea la gură şi ascult povestea lor de dragoste.  O văd pe EA şi înţeleg de ce omul e gelos. Ea e prea frumoasă, prea finuţă, prea sexy. Povestea lor de dragoste e presărată cu “futu-ţi”, cu “gura”, cu “băga-mi-aş” şi cu pupături la final. Eh, sunt eu bătrân, nu înţeleg dragostea lor năbădăioasă.

Întreb în dreapta şi în stânga, împins de curiozitate. Ei se iubesc, însă sunt cam geloşi. El e şi gelos şi cam violent, pentru că data trecută a legat-o de pat, ca să o calmeze. Totuşi, o iubeşte, nu fiţi răi! Penultima oară a turnat apă pe sub uşă, ca să le forţeze pe colege să-i deschidă uşa. Deh, clătin eu din cap dezaprobator, o iubeşte, să nu fiu rău! Am îmbătrânit, nu mai înţeleg dragostea aşa cum o făceam pe vremuri.

Astea se întâmplau acum ceva timp.  Oamenii s-au certat, s-au despărţit,  dar s-au împăcat şi astăzi sunt tot împreună. Dragostea asta e prea complicată, nu încercaţi să o înţelegeţi!