Zilele trecute mi-am amintit de anii studenţiei, probabil din cauza amicilor care sunt în sesiune şi care-şi bat capul cu integrale duble şi derivate. Ah, am scris “din cauza”, dar se potrivea mult mai bine “datorită”, pentru că a fost o perioadă mişto din viaţa mea: cămin, prima dragoste adevărată, mâncare puţină, counter-strike seara, bere la pet pe hol, multe nebunii. Deh, amintirile frumoase oricum sunt mai multe, dar nu despre asta voiam să vă vorbesc.
Mi-am amintit de portalul Universităţii, pe care-l foloseam să vedem notele şi alte porcării inutile. Am zis să încerc să-mi amintesc parola şi să intru în cont. Voiam să văd ce-au mai schimbat, ce-au îmbunătăţit, dar şi să văd o anumită notă, pe care un jeg de profesor a uitat să mi-o comunice.
Cum nu-mi aminteam parola, am zis să o recuperez.
Aşa arată formularul pentru recuperarea parolei. Aveţi nevoie de numele persoanei, de CNP şi de facultatea în care-şi toceşte coatele. Şi atât! Parola apare în clar, fix sub formular.
CNP-urile zburdă libere pe internet, numele şi facultatea pot fi găsite foarte uşor (dacă nu ştiţi facultatea, nu-i problemă, le puteţi încerca pe toate 18, pentru că nimic nu interzice), iar accesul în sistem îl poate face şi un copil de grădiniţă. Hah, şi acum îmi amintesc cu câtă mândrie au inaugurat sistemul ăsta, care probabil a costat o căruţă de bani pentru un rahat pansat.
Care mai zici că nu poţi face nimic cu CNP-ul zilele astea, huh?
E tipic romanesc, ceea ce te mira pe tine. Sisteme de securitate foarte vulnerabile, facute pe bani multi, dar fara cap, si DA, ai dreptate, ti se poate intampla orice tampenie daca CNP-ul iti “zburda” pe net….
Suntem in Romanica…