De pe pârtia din Poiana Braşov

În week-end am fost să-mi rup fâşul pe pârtia din Poiană. Începător pe snowboard, am urcat până pe Postăvarul, apoi am coborât pe unde-am nimerit. Ce-am observat:

1. Mârlani cât încape. Un dobitoc cu un Touareg de Bucureşti încerca să urce pe pârtia Lupul. Până să scot eu camera să filmez, cocalarul a ambalat hardughia şi s-a dus. Păcat, ieşea un filmuleţ mişto, demn de TNR. Alte maşini cu cauciucuri de vară aproape de pârtie. M-aş fi distrat puţin, văzându-i cum se chinuie să iasă de acolo, dar mă grăbeam.

2. Am vrut să arunc o doză de bere într-unul din containerele speciale. Am căutat sticlă/metal, dar oamenii portocalii care le goleau mi-au zis că nu prea contează, şi-aşa bagă gunoiul la grămadă.

3.  Pârtie frumoasă, superbă de altfel, multă lume şi o vreme excelentă. Pe de altă parte, contactul dur cu Planeta s-a lăsat cu dureri destul de mari în partea dorsală. Ştie careva nişte pantaloni cu bureţi/silicon, pentru începători?

4. Cei care mi-au închiriat echipamentul au prea mare încredere în oameni. M-a crezut pe cuvânt că am lăsat placa de snowboard afară. Uitase să-mi ceară ochelarii, puteam lejer să mi-i însușesc.

5. Prea mulţi idioţi în blugi şi în adidaşi, în vârful muntelui. Prea mulţi, anii trecuţi erau mai puţini.