Am probat nişte blugi cu vreo două numere mai mici. Erau prea simpli, fără tăieturi şi sclipici şi m-am încăpăţânat să încap în ei. La talie erau buni, lungimea era bună, singura problemă era că mă strângeau în altă parte. Se mulau efectiv pe fund, făcându-mă să arăt ca băieţeii veselila de la parada multicoloră . Pe lângă aspect, abia puteam merge, respectiva unealtă de tortură strângând anumite părţi anatomice şi făcându-mă să merg crăcănat. Am concluzionat că nu se poate să mergi cu pantaloni strâmţi decât dacă eşti castrat. Nu se poate, anatomic vorbind, să fie confortabili.
Apoi am văzut oameni care umblau cu pantalonii-tortură. Erau şi verzi, ba chiar am văzut şi galbeni, cum era îmbrăcat Busu într-o seară, de ziceai că-i lămâie. FFS, cum plm să porţi aşa ceva?
Poate am îmbătrânit eu, iar mâine poimâine, cine ştie, vor apărea băieţi cu unghiile date cu lac, sprâncene pensate sau picioare epilate. Sau, şi mai oribil, tipi îmbrăcaţi cu tricouri decoltate. Ah, damn…
Leave a Reply