Cabral este unul dintre oamenii pentru care am un respect deosebit. Om mare (şi la propriu şi la figurat) şi posesor de blog în care scrie în fiecare zi despre orice subiect. Însă, ultimul articol m-a pus pe gânduri.
E de bun simţ şi o dovadă de umanitate să opreşti la un accident, să întrebi de sănătate şi să suni la 112. Însă, marea greşeală e să faci pe eroul. Oamenii NU SE SCOT din maşină decât dacă e pericol de explozie sau dacă maşina a picat în apă. Chiar dacă maşina e într-o curbă, se poate semnaliza accidentul (ori cu un triunghi de semnalizare amplasat la 100-200 de metri de accident, ori cu propria maşină pusă pe avarii la distanţă apreciabilă de accident). Un picior se poate îndrepta, o mână se poate bandaja, dar coloana vertebrală nu. Asta înveţi prima oară la şcoala de şoferi, darămite la un curs de prim-ajutor.
N-am făcut niciun curs de prim-ajutor, dar ţin minte ceea ce mi s-a spus la şcoala de şoferi şi din cărţile de prim ajutor citite încă de când eram mic. Ideea generală de prim ajutor e să dai o îngrijire esenţială până ajung medicii şi pompierii, nu să te crezi Bruce Willis sau Doctor House. Bandajezi o rană minusculă, pui un garou la nevoie, pui o atelă dacă e necesar şi cam atât. Evident, dacă te pricepi, altfel poţi face mai mult rău decât bine şi în loc de ajutor, îi poţi oferi o şansă de a se deplasa permanent cu roţi. Sau o şansă de a-şi întâlni Creatorul mai devreme.
Repet, e lăudabilă intenţia lui Cabral şi de data asta a ieşit cu bine. De data asta…
Leave a Reply