Manea: creație contemporană cu rădăcini în cultura muzicală încă predominant otomană a boierilor din România sud-estică a începutului de secol 19, conform wikipedia. Nu ar fi nicio ruşine să asculţi manele, doar că… maneaua de azi nu seamănă deloc cu maneaua de ieri. Maneaua modernă a apărut prin anii ’50 în comunităţile ţigăneşti, ca reacție la sofisticata muzică lăutărească. Aşa ca idee, muzica lăutărească nu e aceeaşi chestie cu maneaua.
“Se folosește un limbaj simplu, adesea stereotip (fapt cauzat și de ritmul alert în care se produc noi piese, astfel încât în puține cazuri compoziția și producția reușesc a fi realizate fără compromisuri – cu atât mai puține în cazul autorilor de manele puțin cunoscuți). Concepte-cheie, întâlnite în textul celor mai multe piese, sunt: banii, mașinile, dușmanii, femeile ș.a.”
Conform wikipedia, majoritatea populației, între 80% și 90% ascultă manele cel puțin ocazional. Printre nefericiţi l-aş include şi pe subsemnatul, care ascultă fără voie manele, chiar şi în ziua de azi. Deh, maneaua e peste tot, una a scăpat ca fiind imnul staţiunii Mamaia.
Ipocrit nu e autorul acestui articol, manelele circulau prin căminele studenţeşti ca BTS-urile printre prostituate. Care a trecut printr-un cămin studenţesc şi-mi zice că n-a ascultat vreo manea în viaţa lui, îl scuip între sprâncene. Totuşi, e diferenţă enormă între a asculta fără voie şi a idolatriza acest gen de muzică. Aş expune câteva motive pentru care maneaua este un gen de muzică de căcat:
1. Promovează incultura: dezacordul subiect-predicat e cel mai des înâlnit: “vine milioanele”, “pumnii mei minte nu are”. Avem şi o dovadă că manelele “prosteşte” :
via scri.ro
2. Promovează cocălărismul: ca să fii şmecher trebuie să ai bani şi femei, nu prea contează MIJLOCUL, ci SCOPUL. Hip-hopul e aceeaşi chestie, numai că au mai multe versuri şi nu şparlesc linia melodică de la toate piesele de succes.
3. Versurile sunt de căcat, reprezentând o crimă pentru timpane. Refuz să cred că o piesă de genul nu trece prin mai multe mâini şi nimeni nu observă rimele tâmpe şi faptul că textierul e oligofren. Ca de obicei, majoritatea manelelor fură fără jenă linia melodică, de-aia par unele manele mai “ascultabile”.
4. Sunt tolerant faţă de manele şi manelişti, nu mă crizez dacă la un chef se bagă manele, dar, în numele lui Allah, opriţi Live-urile. Când dă cineva play unui “Live”, undeva, ascuns de privirile voastre, un iepuraş pufos îşi înfige două ţepuşe metalice în timpanele-i subţiri. Apoi, în chinuri, îşi scoate ochii cu o lingură ruginită, după care se aruncă în faţa trenului.
Nu, n-aş milita pentru interzicerea manelelor, fiecare e liber să asculte ce vrea, cum vrea şi cât vrea. Masochiştii, spre exemplu, s-ar putea delecta cu Inna (live, evident), Cabron, Guess Who sau Loredana. Cei mai hardcore ar putea să asculte Alex Velea, J. Yolo (ăla cu albinuţa) sau Cezar Ouatu. Da, tot manele sunt, numai că astea sunt date şi la radio şi de-aia aveţi impresia că sunt melodii.
Leave a Reply