Fac parte pe facebook dintr-un grup de atei şi agnostici, în care se discută chestii interesante. Articolul de mai jos a generat vreo 160 de comentarii şi vreo 40 de likeuri, nelămurirea mea pornind de la diversele discuţii găsite pe forumuri, grupuri sau bloguri, discuţii care parcă puneau prea mare accent pe un subiect neinteresant:
“Băi, acum serios, parcă daţi prea multă importanţă homosexualilor. Eu-i consider anormali şi pe ăia care defilează cu pene pe cur, dar şi pe ăia care bagă rugăciuni şi aruncă cu pietre. Păi ce, e o mândrie să fii homosexual? De parcă eu o să ies pe stradă şi o să urlu: “Sunt mândru că-mi place păsărica”, colorat în albastru şi cu un prezervativ legat de mână.
E problema lor ce fac în intimitate, nu ne interesează şi cred că dăm prea mare importanţă subiectului. Eu zic să ne întoarcem la discuţiile religioase, parcă-s mai interesante.”
Unele comentarii mă acuzau de frustrare (apropo de adjectivul frustrat), altele de discriminare (unii dobitoci comparau situaţia sclavilor negri din SUA cu imposibilitatea homosexualilor de a înfia copii sau a se căsători).
Nu ştiu de ce are cineva impresia că o paradă care incită proştii la violenţă va schimba ceva. Eu mi-aş dori ca în locul religiei să se predea istoria religiilor, împăcând caprele cu varza. Dar nu o să mă vedeţi îmbrăcat în tricou cu mesaje ofensatoare religiei, protestând prin Piaţa Unirii. Mi-aş atrage doar înjurături şi probabil doi-trei bolovani (dacă nu cumva am parte de protecţia Poliţiei).
Leave a Reply