S-au urcat în autobuz grăbiți și zgribuliți de frig. El e înalt și slab, ea e slabă și mică de înălțime. Se pupă, se giugiulesc, ea-l sărută în ureche, el îi răspunde romantic. S-au așezat fix în fața mea, iar eu, ca un bătrân supărat pe fericirea celor din jur, mă gândesc cât de bine era dacă-și luau o cameră și ne scuteau pe noi de lingușelile din public. Eh, dar sunt tineri, nu te poți supăra pe ei.
Deodată, se deschid ușile autobuzului, iar el o ia de mână pe pitică și zboară ca gândul. “Oprește-l mă”, aud eu din partea cealaltă a autobuzului. Mă trezesc din semi-starea de letargie și observ pericolul cuplului îndrăgostit: oamenii în albastru, controlorii, dinozaurii cu cochelari cu ramă groasă. Deh, iubirea te poate costa vro două sute de lei dacă ești tânăr, îndrăgostit și fără bani.
Si pe mine ma enerveaza cand vad asa ceva. Colegul meu de camera este exact la fel… foarte enervant