În liceu aveam un profesor de chimie foarte exigent. Jumătate de clasă a rămas corigentă în clasa a noua, inclusiv subsemnatul. L-am urât cât se poate de mult atunci, dar știam că are dreptate, suntem praf la chimie. Și totuși nu m-am gândit niciodată să-l suspendăm, deși cred că era extrem de simplu.
În orașul aflat la vreo zece kilometri de localitatea mea natală a înflorit un scandal: un profesor de matematică este acuzat de cineva că maltratează copiii. Proba lui este o poză făcută în clasă, cu niște copii care stau pe burtă și scriu. Aveți detalii aici, n-are rost să dezvolt.
Ce face conducerea școlii în fața unei plângeri? Evident, ÎL SUSPENDĂ pe profesorul acuzat. Ca să înțelegeți mai bine, niciun tribunal n-a apucat să analizeze probele (care-s cam inexistente, dar nu asta contează), însă directorul școlii a hotărât să-l suspende pe profesor până SE LĂMUREȘTE TREABA. Adică, ar putea să-l suspende pe om până se termină eventualul proces. Ceea ce ar însemna minim un an de zile, chiar doi, că justiția merge greu.
Și stau și mă gândesc cât de simplu poate fi suspendat un profesor. O plângere și a și zburat. Dacă e bărbat, merge și o acuzație sexuală, pentru că la aia chiar nu trebuie probe: “mi-a dat o palmă peste fund”, “mă dezbracă din priviri”, chestii uzuale.
Nu-l cunosc pe profesor, însă văd că deja are ceva susținere din partea elevilor care mai trec pe la școală. Însă pare extrem de ciudată reacția directorului, în contextul în care nici măcar procurorii n-au formulat vreo acuzație până acum.
de obicei pe ăștia răi îi ții minte.
La întâlnirea de zece ani aș fi vrut să beau o bere cu proful de chimie. Dar n-a putut veni.